marți, 16 februarie 2010
Sărbători în Bucovina.......
Gânduri, după zeci de ani, despre sărbătorile
de iarnă petrecute în diverse etape în Bucovina ,
sau Vama mânăstirii Moldoviţa..................
Stau în tinda casei din Vama, într-o trecere rapidă dintr-un loc în altul, din cauza frigului care mă atacă, mai mult decât prietenii şi colegii mei iubiţi din şcoala, sau mai exact din Balta Brăilei.
Acolo am încercat să trăiesc patru decenii fără să zic nimic şi să las să se manifeste spiritul locului în care am ajuns, un blazat Bucovinean fără replică!, la atâtea orgolii Brăilene ce se luptau în subsidiar, precum brânza de buruf din Câmpulung , cu brânza cu chimen din Balta Brăilei.
Nimeni şi nimic nu recunoaşte vreo valoare, toate uitate de trecerea timpului, de parcă gustul rafinat al orăşeanului Brăilean şi-ar fi uitat şi orgoliile de marinar, umblat prin lume şi dorinţele de aspirant, umblat prin Balcani, ale rafinatului bragagiu, care aducea cinstitului şi stabilului Brăilean, cupa cu bragă şi iaurt, pentru deliciul şi păstrarea stabilităţii acestuia.
Tresar la sunetul clopotelor de la Biserica din Vama, care cu sunetul ei de-a dreptul de neuitat pentru „fiul rătăcitor” al plaiurilor Bucovinene şi plec rapid prin tinda casei seculare a moşilor şi strămoşilor mei pentru a ieşii pe prispa casei, numită şopru, pentru a vedea apusul soarelui „ cu dinţi din ziua trecută” dar şi a asculta tradiţionala chemarea a neamului străbun de secole „ jocul Bumbghierilor”, care chemau autoritar la fereastra casei ” primiţi cu uratul ......de anul nou”.....?....
Am primit bumbghierii din dragoste şi cu emoţia celui plecat din locurile natale. Cu dorinţele de neuitatat asupra a tot ce a uitat de când a plecat de acolo, din Bucovina, alunecând lin pe Moldova, Siret, Dunăre, cu şifonierul său tradiţional plin de iţari, ii, bundiţe, cioareci şi opinci........... Haine tradiţionale bucovinene, pe care le adoră şi le regretă cu tristeţe, că nu au coborât odată cu autorul, pe ape, spre susul mult dorit bucovinean. Ce păcat că am uitat tot ce este frumos..!!!!! şi ce colinde erau în Bucovina, colindelor mele din copilărie, cu respectul cinstit şi corect că te aflai la geamul celui de urat, cu dorinţa ta de urător, împotriva legilor urâte ale celor ce nu au înţeles niciodată şi nici nu vor înţelege vreodată adevarata valoare a românilor,... comuniştii....!!.
Împotriva tuturor răutăţilor comuniste care timp de zeci de ani ne-au oprit să manifestăm milenara colindă, noi bucovinenii nu am ascultat niciodată, dictatura celor ce aveau câştig în cauza proastei răutăţi, a dictatului fără suflet, a dorinţei parvenitului, ce de loc fiind, a uitat de unde a plecat, spre scârba şi ura adevăratului ţăran român, crescut cu greutăţi şi iubire, dar cu frica lui Dumnezeu.
Şi uite aşa cu strângere în spate de emoţie dar şi de frigul soarelui cu dinţi ce-şi încleştase dinţii în spatele meu, privesc şi tresalt la dansul vânjos al urătorilor, bumbghierilor, ursului,caprei,dracului, miresei şi la auzul muzicii de trompetă, scripcă, fluier şi tobă, ce însoţeşte partia bumbghierilor tradiţionali. Visez cu ochii deschişi la cei peste patruzeci de ani trecuţi de când eram şi eu un falnic bumbghier bucovinean şi-mi aduc aminte de strigăturile de urare ale căpitanului partiei, ce ura, ura, ura, într-un torent necontenit ca anul ce vine să fie cât mai bun, pentru primitorul datinei străbune. Totul se termină şi contrar tradiţiei pierdute caut bani pentru urători nu într-un chimir falnic, situat sub burtă, ca moşii mei, ci în buzunarul treningului, ce a înlocuit portul tradiţional bucovinean chiar şi la localnici.
În loc de badea Gavriluţ, un urător î-mi zice domnu’ Luţu, fapt ce dovedeşte că locurile m-au uitat, dar oamenii, nu.
Plătesc cum se cuvine dar mai trebuie ceva şi imediat desfac sticla de holercă ca să cinstesc urătorii, spre bucuria dracului din partie şi tristeţea frigului de afară, ce-i venise sorocul. Ca orice bucovinean ce se respectă nu uit că holerca trebuie să fie tare, multă şi degeaba şi mai ales dată cu tot sufletul spre deliciul jucăuş al dracului care se bucura nespus de apa de foc, ce facea stele de frig, în paharele mari îngheţate. Lumea se încălzeşte repede căci holerca tare de zeci de grade a alunecat spre terminaţiile neuronale făcând vorba mai dulce şi distanţa dintre oameni mai mică.
Urătorii pleacă dorind gospodarului, adică mie, încă odată toate cele bune, corbaciul ursarului plesneşte în aer ca un fulger, buhaiul dracului buhăieşte de răsună valea Moldovei, iar clopotele de la biserica din sat sună prelung cu dangătul baritonal care parcă zice Vaaaa-maa, Vaaaa-maa, Vaaaa-maa, Vaaaa-maa,...........................
Ce frumos sfârşit al anului şi începutului de an, ce bucurie de sărbătoare, ce fericire de revedere...!!!! .
Bum, Bum......, Buuummm, răsună bubuitul săcăluşului, bătut cu nădejde de flăcăi de zidurile bisericii, a clopotniţei sau a temeliei gardului de la biserică vestind noul an. Întregul concert sonor al Bucovinei răsună în vale, în strălucirea zăpezii îngheţate şi sleite de aburii sărbătorii noului an. Totul este etern, totul este alb strălucitor, totul este concert sonor ce răsună în valea Moldovei ca într-un concert genial, compus de slăvitul ţăran bucovinean.
Îi simt pe moşii şi strămoşii mei, în tinda casei, ce-mi transmit peste secole de existenţă glasul de urare, de viitor al bărtrânului dac, refugiat în Bucovina României, sau a bătrânului Moldovan, de pe malul Moldovei, la care au găsit refugiu dacii liberi ai strămoşeştei Dacii, de acum mii de ani.
Concertul hibernal continuă în Bucovina, ...... Vaaaa-maa, Vaaaa-mmmmaa,.......
Ce frumos sfârşit al începutului de an, ce bucurie de sărbătoare, ce fericire de revedere...în eterna Bucovină!!!!. La mulţi ani !!!!!!, bădiţă bucovinean.
Vrilax,
Brăila 21. dec.2000
de iarnă petrecute în diverse etape în Bucovina ,
sau Vama mânăstirii Moldoviţa..................
Stau în tinda casei din Vama, într-o trecere rapidă dintr-un loc în altul, din cauza frigului care mă atacă, mai mult decât prietenii şi colegii mei iubiţi din şcoala, sau mai exact din Balta Brăilei.
Acolo am încercat să trăiesc patru decenii fără să zic nimic şi să las să se manifeste spiritul locului în care am ajuns, un blazat Bucovinean fără replică!, la atâtea orgolii Brăilene ce se luptau în subsidiar, precum brânza de buruf din Câmpulung , cu brânza cu chimen din Balta Brăilei.
Nimeni şi nimic nu recunoaşte vreo valoare, toate uitate de trecerea timpului, de parcă gustul rafinat al orăşeanului Brăilean şi-ar fi uitat şi orgoliile de marinar, umblat prin lume şi dorinţele de aspirant, umblat prin Balcani, ale rafinatului bragagiu, care aducea cinstitului şi stabilului Brăilean, cupa cu bragă şi iaurt, pentru deliciul şi păstrarea stabilităţii acestuia.
Tresar la sunetul clopotelor de la Biserica din Vama, care cu sunetul ei de-a dreptul de neuitat pentru „fiul rătăcitor” al plaiurilor Bucovinene şi plec rapid prin tinda casei seculare a moşilor şi strămoşilor mei pentru a ieşii pe prispa casei, numită şopru, pentru a vedea apusul soarelui „ cu dinţi din ziua trecută” dar şi a asculta tradiţionala chemarea a neamului străbun de secole „ jocul Bumbghierilor”, care chemau autoritar la fereastra casei ” primiţi cu uratul ......de anul nou”.....?....
Am primit bumbghierii din dragoste şi cu emoţia celui plecat din locurile natale. Cu dorinţele de neuitatat asupra a tot ce a uitat de când a plecat de acolo, din Bucovina, alunecând lin pe Moldova, Siret, Dunăre, cu şifonierul său tradiţional plin de iţari, ii, bundiţe, cioareci şi opinci........... Haine tradiţionale bucovinene, pe care le adoră şi le regretă cu tristeţe, că nu au coborât odată cu autorul, pe ape, spre susul mult dorit bucovinean. Ce păcat că am uitat tot ce este frumos..!!!!! şi ce colinde erau în Bucovina, colindelor mele din copilărie, cu respectul cinstit şi corect că te aflai la geamul celui de urat, cu dorinţa ta de urător, împotriva legilor urâte ale celor ce nu au înţeles niciodată şi nici nu vor înţelege vreodată adevarata valoare a românilor,... comuniştii....!!.
Împotriva tuturor răutăţilor comuniste care timp de zeci de ani ne-au oprit să manifestăm milenara colindă, noi bucovinenii nu am ascultat niciodată, dictatura celor ce aveau câştig în cauza proastei răutăţi, a dictatului fără suflet, a dorinţei parvenitului, ce de loc fiind, a uitat de unde a plecat, spre scârba şi ura adevăratului ţăran român, crescut cu greutăţi şi iubire, dar cu frica lui Dumnezeu.
Şi uite aşa cu strângere în spate de emoţie dar şi de frigul soarelui cu dinţi ce-şi încleştase dinţii în spatele meu, privesc şi tresalt la dansul vânjos al urătorilor, bumbghierilor, ursului,caprei,dracului, miresei şi la auzul muzicii de trompetă, scripcă, fluier şi tobă, ce însoţeşte partia bumbghierilor tradiţionali. Visez cu ochii deschişi la cei peste patruzeci de ani trecuţi de când eram şi eu un falnic bumbghier bucovinean şi-mi aduc aminte de strigăturile de urare ale căpitanului partiei, ce ura, ura, ura, într-un torent necontenit ca anul ce vine să fie cât mai bun, pentru primitorul datinei străbune. Totul se termină şi contrar tradiţiei pierdute caut bani pentru urători nu într-un chimir falnic, situat sub burtă, ca moşii mei, ci în buzunarul treningului, ce a înlocuit portul tradiţional bucovinean chiar şi la localnici.
În loc de badea Gavriluţ, un urător î-mi zice domnu’ Luţu, fapt ce dovedeşte că locurile m-au uitat, dar oamenii, nu.
Plătesc cum se cuvine dar mai trebuie ceva şi imediat desfac sticla de holercă ca să cinstesc urătorii, spre bucuria dracului din partie şi tristeţea frigului de afară, ce-i venise sorocul. Ca orice bucovinean ce se respectă nu uit că holerca trebuie să fie tare, multă şi degeaba şi mai ales dată cu tot sufletul spre deliciul jucăuş al dracului care se bucura nespus de apa de foc, ce facea stele de frig, în paharele mari îngheţate. Lumea se încălzeşte repede căci holerca tare de zeci de grade a alunecat spre terminaţiile neuronale făcând vorba mai dulce şi distanţa dintre oameni mai mică.
Urătorii pleacă dorind gospodarului, adică mie, încă odată toate cele bune, corbaciul ursarului plesneşte în aer ca un fulger, buhaiul dracului buhăieşte de răsună valea Moldovei, iar clopotele de la biserica din sat sună prelung cu dangătul baritonal care parcă zice Vaaaa-maa, Vaaaa-maa, Vaaaa-maa, Vaaaa-maa,...........................
Ce frumos sfârşit al anului şi începutului de an, ce bucurie de sărbătoare, ce fericire de revedere...!!!! .
Bum, Bum......, Buuummm, răsună bubuitul săcăluşului, bătut cu nădejde de flăcăi de zidurile bisericii, a clopotniţei sau a temeliei gardului de la biserică vestind noul an. Întregul concert sonor al Bucovinei răsună în vale, în strălucirea zăpezii îngheţate şi sleite de aburii sărbătorii noului an. Totul este etern, totul este alb strălucitor, totul este concert sonor ce răsună în valea Moldovei ca într-un concert genial, compus de slăvitul ţăran bucovinean.
Îi simt pe moşii şi strămoşii mei, în tinda casei, ce-mi transmit peste secole de existenţă glasul de urare, de viitor al bărtrânului dac, refugiat în Bucovina României, sau a bătrânului Moldovan, de pe malul Moldovei, la care au găsit refugiu dacii liberi ai strămoşeştei Dacii, de acum mii de ani.
Concertul hibernal continuă în Bucovina, ...... Vaaaa-maa, Vaaaa-mmmmaa,.......
Ce frumos sfârşit al începutului de an, ce bucurie de sărbătoare, ce fericire de revedere...în eterna Bucovină!!!!. La mulţi ani !!!!!!, bădiţă bucovinean.
Vrilax,
Brăila 21. dec.2000
In vizita la Nas Toader AXINTI
În Bucovina milenară unchii botează
nepoţii devenind si naşii acestora.
Spre exemplu Gavriluţ a lu Ion a fost botezat de
Niculai, Toader, ..............şi alţi nănaşi..
Eram într-o vacanţă de paşte în Bucovina natală împreună cu Gabriela Eugenia soţia mea. Stăteam dimineaţa după trezie să ne spălăm pe faţă cu săpun parfumat, cu ou roşu şi cu ban de argint, şters apoi cu un ştergar de in cusut în model bucovinean, cu miros de busuioc, dar şi de pelin amar, să nu dea moliile în el că era aşa de fain că şi moliile tânjeau la el.
Acest ritual Bucovinean prefaţa micul dejun de Paşte, ce începea întotdeauna cu anafură de la biserică, cu agheazmă şi cu mir aduse de la biserica satului de mama care pleca de cu seară la înviere, cu pască pusă într-o coşarcă de răchită, şi cu must de pădureţe uscate, un fel de cidru, pus într-o sticlă de monopol, albă şi ceruită la gură, să nu răsufle licoarea Bahică blagoslovită de popa satului.
Acasă în cămara rece a casei se aflau sticlele cu bere de casă, jumătate explodate de nervii ascunşi în băutură, de drojdia, hameiul şi malţul,.... toate amestecate într-o băutură moale de sărbătorile Paştelui care primea cu răgaz atâta rom în ea, câtă dorinţă de înbăt avea gospodina casei, pentru muncitul ei bărbat.
Copii vecinilor veneau în vizită, spunând la intrarea în casă “ Hristos a’ nviat !” şi erau răsplătiţi pentru umbletul lor cu ouă roşii şi închistrite, dăruite de gospodina casei. Noi musafiri fiind beneficiam de acest trumos obicei la care aşteptăm cu nerăbdarea curiosului să vedem cum au crescut copii anului trecut.
Doi băieţei frumuşei intră în casă, spun “ Hristos a’ nviat !” şi zic apoi după ce fac ritualul pascal...........
-o zâs mamica... să veniţi pe la noi, că vă aşteaptă, zice unul mititel şi frumuşel pe care-l chema Cezar, vorbind puţin graseiat din uşa camerei mari, proaspăt văruită cu var alb albastru cum era obiceiul de Paşte.
-Bine !, zic eu o să venim, după ce ne vizităm Nănaşul, ce ne chemase la el de Paşte. Chemarea era transmisă prin nişte vecini ce fuseseră la biserica din jos, de înviere şi-l văzuseră acolo unde era epitrop respectat al bisericii de pe Topliţa Vămii.
După ce facem ritualul de dimineaţă, ne primim copii la cules de ouă roşi şi mâncăm de dimineaţă, conform obiceiului pascal, ne îmbrăcăm frumos şi plecăm în sat, în vizită în primul rând la Nănaşul Toader, fratele cel mare al tatei.
Nănaşul avea vreo optzeci de ani de viaţă, era slab cum zic bucovinenii, şi fiind singurul nepot de frate, proaspăt însurat vroia să mă vadă,înainte de moarte, dar mai ales să vadă cu ce muiere i-am pricopsit eu cel mai tânăr Harhotar......, care se căsătorise studenţeşte la Iaşi şi nu făcuse nuntă mare cum era obiceiul locului.
Mergem în josul satului pe Topliţa satului, în spatele bisericii din jos din Vama, unde avea gospodăria uncheşul şi nănaşul Toader şi nevasta Maria a acestuia, fie-le Ţărâna uşoară şi Dumnezeu să-i ierte, că-s morţi de zeci de ani.
Ajungem la poarta gospodăriei bucovinene, organizată ca o cetate ce avea în faţă poarta mare cu trei stâlpi groşi de brad, acoperită de o copertină în patru table acoperită cu draniţă şi-n continuare un gard de bârne de brad aşezate orizontal şi acoperite tot cu o copertină în două table din brad ce complecta cetatea de lemn a bucovineanului, aproape secular. În spatele gardului de cetate se afla în dreapta casa cu prispă, în patru table, în stânga grajdiul, tot în patru table şi în faţă şura gospodăriei, în două table, ce închidea ca un poligon întreaga construcţie tradiţională bucovineană. Casa era din bârne groase de lemn prinse în rosturi la colţuri şi era tencuită numai cu un chenar văruit cu alb în jurul ferestrelor cu trei ochiuri mici ce se puteau deschide în două părţi laterale ale ferestrei. În interior erau gratii înflorate de fier forjat ce se răsuceau ca nişte mlădiţe de viţă de vie, cu frunze de fier ce se încolăceau în jurul mijlocului spaţiului ferestrei. Erau două ferestre în stânga uşii şi o fereastră în dreapta ce dădeau în prispa casei din faţa acesteia. Pe lateralul casei erau două ferestre în stânga şi două în dreapta, faţa casei fiind îndreptată spre răsărit şi sud iar spatele spre nord, unde nu erau geamuri ca să nu intre frigul iernilor grele ale Bucovinei. În jurul casei era o grădină mare de vreo treizeci de prăjini şi în interiorul gardului era curtea mare, cam de vreo patru-cinci sute de metrii pătraţi, cu iarbă verde proaspăt renăscută după iarna deabia trecută.
Intru pe poarta mică a casei în curte, cu nevasta după mine, când un lătrat gros de câine ciobănesc ne anunţă că nu-i de glumă şi ne oprim să înaintăm mai mult în curtea păzită de namila de ciobănesc alb, cât un urs. În uşa casei apare atunci un bărbat înalt cu o cârje în mâna stângă, îmbrăcat tot în costum naţional alb, cu cămaşă albă până aproape de genunchi, cu iţari albi de lână, cu colţuni de lână albă în picioare cu o curea lată la brâu şi cu o bluză albă de lână peste cămaşa lăsată peste iţari. Tot albul portului bucovinean era întrerupt de cureaua lată de piele galbenă de la brâu, cu flori tot de piele pe ea, de cârja tot galbenă de lemn lustruit şi de ţacurii negrii de la partea de sus a colţunilor răsfrânţi peste iţarii moşului apărut. Aud o exclamare de mirare din partea nevestei ce era în spate şi mă întorc mirat, ce sa întâmplat..? întreb, în timp ce moşul apărut certa namila de câine ce a tăcut brusc.
- vai ce frumos om, zice nevasta, parcă-i un dac din istorie zice ea........
Abia atunci observ că albul costumului, ce-ti lua ochii, era complectat de albul pletelor lăsate pe umerii laţi ai bărbatului iar mustăţile, tot albe, se confundau cu barba, tot albă, ce acoperea dezchizătura cu pui negrii ai cămăşii ţărăneşti. Imaginea era parcă complectată de vocea baritonală a moşului ce făcuse câinele să amuţească şi să intre în cotuna, special construită pentru namila albă, tot în patru table ca şi casa stăpânului, tot uriaş.
Moşul cel măreţ şi frumos se opreşte în portiţa şoprului şi ne pofteşte în casa lui ca o cetate, spunând baritonal:
- Bată-vă să vă bată norocul, dragii moşului, că aţi venit să-l vedeţi pe Nănaşul, că-i slab şi bătrân şi îndată vine aia urâtă să-l ia..........
- Hristos a’ nviat ! zicem noi, intrând în curte …..
- Adevărat ca’ nviat !, zice moşu poftindu-ne în casă.
* * *
Aşa sa petrecut întâlnirea cu Nănaşul Toader care s-a pierdut după aproape patru luni, poate a fost ultimul dac pe care l-am mai văzut şi era prin 74, sau poate nu era ultimul?.
Vrilax
Brăila la 25.12.2008
nepoţii devenind si naşii acestora.
Spre exemplu Gavriluţ a lu Ion a fost botezat de
Niculai, Toader, ..............şi alţi nănaşi..
Eram într-o vacanţă de paşte în Bucovina natală împreună cu Gabriela Eugenia soţia mea. Stăteam dimineaţa după trezie să ne spălăm pe faţă cu săpun parfumat, cu ou roşu şi cu ban de argint, şters apoi cu un ştergar de in cusut în model bucovinean, cu miros de busuioc, dar şi de pelin amar, să nu dea moliile în el că era aşa de fain că şi moliile tânjeau la el.
Acest ritual Bucovinean prefaţa micul dejun de Paşte, ce începea întotdeauna cu anafură de la biserică, cu agheazmă şi cu mir aduse de la biserica satului de mama care pleca de cu seară la înviere, cu pască pusă într-o coşarcă de răchită, şi cu must de pădureţe uscate, un fel de cidru, pus într-o sticlă de monopol, albă şi ceruită la gură, să nu răsufle licoarea Bahică blagoslovită de popa satului.
Acasă în cămara rece a casei se aflau sticlele cu bere de casă, jumătate explodate de nervii ascunşi în băutură, de drojdia, hameiul şi malţul,.... toate amestecate într-o băutură moale de sărbătorile Paştelui care primea cu răgaz atâta rom în ea, câtă dorinţă de înbăt avea gospodina casei, pentru muncitul ei bărbat.
Copii vecinilor veneau în vizită, spunând la intrarea în casă “ Hristos a’ nviat !” şi erau răsplătiţi pentru umbletul lor cu ouă roşii şi închistrite, dăruite de gospodina casei. Noi musafiri fiind beneficiam de acest trumos obicei la care aşteptăm cu nerăbdarea curiosului să vedem cum au crescut copii anului trecut.
Doi băieţei frumuşei intră în casă, spun “ Hristos a’ nviat !” şi zic apoi după ce fac ritualul pascal...........
-o zâs mamica... să veniţi pe la noi, că vă aşteaptă, zice unul mititel şi frumuşel pe care-l chema Cezar, vorbind puţin graseiat din uşa camerei mari, proaspăt văruită cu var alb albastru cum era obiceiul de Paşte.
-Bine !, zic eu o să venim, după ce ne vizităm Nănaşul, ce ne chemase la el de Paşte. Chemarea era transmisă prin nişte vecini ce fuseseră la biserica din jos, de înviere şi-l văzuseră acolo unde era epitrop respectat al bisericii de pe Topliţa Vămii.
După ce facem ritualul de dimineaţă, ne primim copii la cules de ouă roşi şi mâncăm de dimineaţă, conform obiceiului pascal, ne îmbrăcăm frumos şi plecăm în sat, în vizită în primul rând la Nănaşul Toader, fratele cel mare al tatei.
Nănaşul avea vreo optzeci de ani de viaţă, era slab cum zic bucovinenii, şi fiind singurul nepot de frate, proaspăt însurat vroia să mă vadă,înainte de moarte, dar mai ales să vadă cu ce muiere i-am pricopsit eu cel mai tânăr Harhotar......, care se căsătorise studenţeşte la Iaşi şi nu făcuse nuntă mare cum era obiceiul locului.
Mergem în josul satului pe Topliţa satului, în spatele bisericii din jos din Vama, unde avea gospodăria uncheşul şi nănaşul Toader şi nevasta Maria a acestuia, fie-le Ţărâna uşoară şi Dumnezeu să-i ierte, că-s morţi de zeci de ani.
Ajungem la poarta gospodăriei bucovinene, organizată ca o cetate ce avea în faţă poarta mare cu trei stâlpi groşi de brad, acoperită de o copertină în patru table acoperită cu draniţă şi-n continuare un gard de bârne de brad aşezate orizontal şi acoperite tot cu o copertină în două table din brad ce complecta cetatea de lemn a bucovineanului, aproape secular. În spatele gardului de cetate se afla în dreapta casa cu prispă, în patru table, în stânga grajdiul, tot în patru table şi în faţă şura gospodăriei, în două table, ce închidea ca un poligon întreaga construcţie tradiţională bucovineană. Casa era din bârne groase de lemn prinse în rosturi la colţuri şi era tencuită numai cu un chenar văruit cu alb în jurul ferestrelor cu trei ochiuri mici ce se puteau deschide în două părţi laterale ale ferestrei. În interior erau gratii înflorate de fier forjat ce se răsuceau ca nişte mlădiţe de viţă de vie, cu frunze de fier ce se încolăceau în jurul mijlocului spaţiului ferestrei. Erau două ferestre în stânga uşii şi o fereastră în dreapta ce dădeau în prispa casei din faţa acesteia. Pe lateralul casei erau două ferestre în stânga şi două în dreapta, faţa casei fiind îndreptată spre răsărit şi sud iar spatele spre nord, unde nu erau geamuri ca să nu intre frigul iernilor grele ale Bucovinei. În jurul casei era o grădină mare de vreo treizeci de prăjini şi în interiorul gardului era curtea mare, cam de vreo patru-cinci sute de metrii pătraţi, cu iarbă verde proaspăt renăscută după iarna deabia trecută.
Intru pe poarta mică a casei în curte, cu nevasta după mine, când un lătrat gros de câine ciobănesc ne anunţă că nu-i de glumă şi ne oprim să înaintăm mai mult în curtea păzită de namila de ciobănesc alb, cât un urs. În uşa casei apare atunci un bărbat înalt cu o cârje în mâna stângă, îmbrăcat tot în costum naţional alb, cu cămaşă albă până aproape de genunchi, cu iţari albi de lână, cu colţuni de lână albă în picioare cu o curea lată la brâu şi cu o bluză albă de lână peste cămaşa lăsată peste iţari. Tot albul portului bucovinean era întrerupt de cureaua lată de piele galbenă de la brâu, cu flori tot de piele pe ea, de cârja tot galbenă de lemn lustruit şi de ţacurii negrii de la partea de sus a colţunilor răsfrânţi peste iţarii moşului apărut. Aud o exclamare de mirare din partea nevestei ce era în spate şi mă întorc mirat, ce sa întâmplat..? întreb, în timp ce moşul apărut certa namila de câine ce a tăcut brusc.
- vai ce frumos om, zice nevasta, parcă-i un dac din istorie zice ea........
Abia atunci observ că albul costumului, ce-ti lua ochii, era complectat de albul pletelor lăsate pe umerii laţi ai bărbatului iar mustăţile, tot albe, se confundau cu barba, tot albă, ce acoperea dezchizătura cu pui negrii ai cămăşii ţărăneşti. Imaginea era parcă complectată de vocea baritonală a moşului ce făcuse câinele să amuţească şi să intre în cotuna, special construită pentru namila albă, tot în patru table ca şi casa stăpânului, tot uriaş.
Moşul cel măreţ şi frumos se opreşte în portiţa şoprului şi ne pofteşte în casa lui ca o cetate, spunând baritonal:
- Bată-vă să vă bată norocul, dragii moşului, că aţi venit să-l vedeţi pe Nănaşul, că-i slab şi bătrân şi îndată vine aia urâtă să-l ia..........
- Hristos a’ nviat ! zicem noi, intrând în curte …..
- Adevărat ca’ nviat !, zice moşu poftindu-ne în casă.
* * *
Aşa sa petrecut întâlnirea cu Nănaşul Toader care s-a pierdut după aproape patru luni, poate a fost ultimul dac pe care l-am mai văzut şi era prin 74, sau poate nu era ultimul?.
Vrilax
Brăila la 25.12.2008
sâmbătă, 13 februarie 2010
Amintiri din Bucovina 2
Spre Bucovina natală, în plin comunism.
Era prin decembrie 69 când ne-am hotărât, studenţi Ieşeni fiind, să plecăm în Bucovina natală să petrecem acolo sărbătorile Crăciunului şi anului nou. Era un an friguros şi ne era frigul frânt de ceşcuţele de rachiu fiert din Copoul Iaşului, dar prea slab să ţină din Copou până la gara Iaşului.
Trenul, sau ţugul, cum zice bucovineanul, trebuia să ne ducă în Bucovina visurilor noastre unde ne aşteptau mamele cu sarmale, sau mai bine zis cu găluşte mari cât pumnul lui Goliat. Erau pline de sănătate, dar şi de slănină afumată cum numai muntenii Bucovinei ştiau să prepare, ce miroseau a afumătură de la trei poşte . Le simţeai de la Gura Humorului, de-ţi lăsa gura apă prelinsă precum melcul ce-şi lasă dâra umbletului său. În dorinţa sarmalelor cu afumătură şi a tochiturii de purcel crescut sănătos cu păpuşoi, sfeclă şi bostani, ne urcăm în trenul de Vatra Dornei ce trebuia să ne ducă la Vama. Aceasta este o comună mândră a Bucovinei de unde eram eu, autorul acestei schiţe.
Veselia tinereţii noastre era fără margini în aşteptarea tuturor libertăţilor dorite, atât culinare după luni de foame, cât şi de comunicare după luni de frică să nu spui ceva ce te-ar putea duce în disgraţia potentaţilor vremurilor. După aceste restricţii impuse de conduita comunistă ne aflăm în tren, în goană spre libertăţi dorite, dar şi spre vestitele obiceiuri ale sărbătorilor iernii din Bucovina.
Ne aflam în tren mai mulţi Vămeni, toţi studenţi la Iaşi şi care ne doream aceiaşi ieşire în libertate. Dorina, era studentă la conservatorul Ieşean, Dodo, student la engleză la Universitatea din Iaşi, Elena studentă la arte frumoase sau la design, cum se zicea proaspăt atunci, în arta vestimentaţiei, Stela la matematici sau ştiinţe exacte, ce era plină de derivate, integrale, spaţii Riemaniene, vectoriale şi Hilbert, de nu puteai să mai ai curaj să abstractizezi ceva şi alţi câţiva prieteni ce doreau să cunoască vestita ospitalitate bucovineană, Virginia, Gabriela, Cornelia, Georgeta,Nicusor, Ilie,etc .
Eu politehnist fiind mi-am luat cu mine proaspăta mea nevastă, de trei luni, studentă filolog la limbi slave. Era de loc din Brăila şi venea a doua oară în Bucovina la socrii ei bucovineni tradiţionali, cu vreo cinci generaţii cunoscute,de strămoşi îngropaţi prin cimitirul satului. Era copleşită de emoţie dar şi de bucuria libertăţii recunoscute a sărbătorilor de iarnă din Bucovina. Auzise de la mine de colindele Crăciunului, de dansurile tradiţionale de anul nou, de bumbghieri, de irozi, de vătafi, de săniile cu zurgălăi, de mâncarea tradiţională de anul nou a bucovineanului şi altele.
În sunetul sacadat al trenului ce străpunge gerul Moldovei parcurgem drumul spre Vama şi deoadată parcă treziţi la realitate auzim cum strigă conductorul trenului .............
-Guraaaaaaa Huuuumorului !, vă rog coborâţi, staţionare un miiiinut...........
Eram la douăsprezece suliţe de Vama noastră aşteptată şi ne pregătim de coborârea din tren, emoţiile ne copleşesc şi fumăm ţigară de la ţigară de emoţia revederii plaiurilor troienite ale Bucovinei. Timpul trece,....... Frasin, Molid, Vama......., parcă pătrundem în iarna veşnică, totul este alb, totul este rece, totul este sărbătoare.........!
Coborâm în Vama şi cum simţim sub tălpi pământul Bucovinei sub zăpada scârţâitoare, parcă simţim în aer spiritul sărbătorilor Crăciunului. Fumul din sobele gospodăriei bucovinene alunecă în zările crepusculare într-un dans imens pe bolta cerului senin, dar roşu de ger şi de .......dor.....!.
Totul ne aşteaptă, cu dragostea plaiurilor iubite, pe noi Vămenii şi prietenii ce vin cu noi spre cunoaşterea locurilor de legendă. Parcă aud în aer un sunet ce înglobează sinteza ajunului de sărbătoare, un amestec de muzică, zumzet, zgomot, latrat de câine, muget de buhai şi mai apropiatul scârţâit de pas, în zăpada locului. Totul parcă este un preambul al concertului de Crăciun.
Undeva în neant se aude un sunet slab al colindei de Crăciun ....”O ce veste miiinuunaaatăăă” ..!!!!!...... parcă totul sună în cerul roşu, în zările îngheţate ale iernii bucovinene, totul ne aşteaptă şi noi am venit !....iată-ne !..., am venit!.
Printre norii roşii plumburii cu contururi albicioase se vede parcă Raiul Dumnezeiesc al truditorului bucovinean la ţapină, ce lucrează în păduri, sau truditorului, ce trage la coasă pe obcine, pe soarele ascuţit al verilor de pe plaiurile verzi roşcate. Parcă la orizont, acolo unde este Rarăul, se văd Pietrele Doamnei printre norii ceţoşi şi roşcaţi ce ne cheamă să le colindăm.
Plecăm din gara Vama, cântând din scârţîitul zăpezii sub tălpile noastre ca într-un concert........, râzând de propriile noastre figuri pe care îngheţaseră aburii, pe lângă gulerele hainelor comode de student sărac. Capul fără căciuli parcă exploada sub efectul gerului cumplit. Totul este parcă de argint , sclipitor, argintiu gălbui roşcat şi noi înaintăm încet prin nămeţii Bucovinei spre mult doritele case bucovinene care ne aşteaptă cu focul din vatră şi mirosul sarmalelor, cozonacului şi tochiturii de purcel, care parcă aşteaptă cu nerăbdare să fie savurate de doriţele burţii hapsâne de studenţi hămesiţi de foamea comunistă.
Ne-am dizolvat încet, încet,.. în troienele Bucovinei, parcă am fi fost o spumă difuză ...plecând pe rând încet, încet, pe la casele noastre lăsate cu luni în urmă pe valea Moldovei.
Am părăsit atunci, totul, de dragul cunoaşterii, sau mai exact de dorinţa de a părăsii sapa seculară, de săteni ţărani, cu mult dorita mapă, deocamdată imaginată de dorinţe, speranţe şi de bunăstare râvnită.
Suntem ultimii din torentul Ieşean al veniţilor Vămeni şi acompaniaţi de scârtâitul zăpezii, ce contoriza evoluţia noastră spaţială, ajungem în gura uliţei de la Troiţă, unde facem la stânga în ceţoasa şi întunecata ispită bucovineană.....
-Bună sara !... Gavriluţ .!...se aude din întunecata uliţă, plină de troiene, ....depănându-ne paşii pe marginea pârâiaşului de pe margine....
-Bună sara, zic eu şi soţia mea...., întunericului crepuscular bucovinean, ce ne cuprinsese în mrejele sale, zărind printre umbre pe Lelea Savetuca, vecina mea ce venea legănânduşi şoldurile uriaşe prin nămeţii dintre gard şi pârâu, gâfâind de efortul învingerii troienelor.
-Na, da cine este asta?., zice ea către mine,.. referindu-se la nevasta mea ce înainta prin troienele îngheţate, pe uliţa satului, înaintea mea.
-Este nevasta mea, lele Savetă, zic eu.
-Am adus-o să vadă frumoasa noastră Bucovină, să audă colindele noastre cântate de ani de zile de vecini,... vecinilor lor, ca să nu se certe şi să se ierte ca buni creştini, zic eu!..
-Ăăă,,..raaacuţu de mine, zice ea, da ce... n-aveai destule aici să iei, ţi-ai adus de acoloooooo.................????.
-Am înlemnit îngheţat, nu de frig, ci de groaza că vecina mea seculară a jignit-o pe nevasta mea brăileancă de loc, proaspătă bucovineancă prin mezalianţă.
Mergem mai departe împreună, cei două, trei sute de metrii până la casa părintească, lelea Saveta înotând gâfâind prin nămeţii locului, noi orăşenii alunecând graţios pe cărarea şanţului, parcă făcută să ne aştepte. Lelea Savetuca cu trăistuţa bucovineană în mâna stângă, noi cu bagajele noastre de luftari, ce trebuie să se schimbe în noaptea de Crăciun, să ne aflăm curaţi la suflet, trup şi îmbrăcări, cum este tradiţia sudului din care am făcut un amestec de dorinţe şi obiceiuri.
-Da Licheria , ştie că vi cu mooooosafiri, întreabă lelea Saveta, biruitoare în dialogul nostru hibernal ?....,
-Da cum să nu ştie?.., zic eu, învingător în dialog,... ştie că am spus de mult că venim de Crăciun acasă. I-am scris tatei care era cel ce se ocupa în casa bucovineană cu reprezentarea familiei, fiind umblatul casei, sau deşteptul casei, cum se zice, că era, vorba ceea umblat prin Europa cu războiul, de la Urali până la spanioli sau mauri, cum zic ei.
-Hhh...ăracuţu de mine .....zice lelea Saveta, da cred că lu’ ta’ctu o să-i placă nora, că-i faină, ....d-ai prea golaşeee şi preeea slăbănoagă şi nu vezi că deabia merge săraca, şi cum o să tragă la sapă şi la greblă, că .....nu ştie.... mă ..Gavriluţţţţţ.....!!!!!...., Of..,Of.., Of. ....Şi dacă se apleacă prea tare la cules , sau la sapă,... vă vede tot satul viitorul vostru....., hhharacuţu badea Gheorgghe a Harhotarului, ce vremuri a prins, cu nepotul său stuuu..dinte, ....of, of, of ........!!!!!!!. Of.....!.
Uite cum plânge lelea Saveta, la mormânt străin, zic eu în gândul meu înfrânt de frig, da ce să-i faci... astai grija satului de năcazul săracului... , mă gândesc eu, înaintând vânjos prin nămeţii dintre troiţă şi casa mea seculară.
Ajungem la poarta casei, vechi, ţărăneşti, cu prispă şi tindă construită de strămoşul meu, primar al Vămii în anii 1885..95, si cu poartă cu stâlpi de piatră refăcută de moşul meu Gheorghe a lu’ Nistor a Harhotarului, din Vama Bucovinei lui Ştefan cel mare Voievod al Sucevei............
-Sărbători fericite, zic eu Savetei lu’ Tudor, despărţindu-ne la poarta casei mele Bucovinene.
-Sănătate şi numai bucurie, pentru noi toţi şi cu bucurie pentru duşmanii noştrii, zice Savetoaia spre bucuria neexprimată a gerului bucovinean. Pa , pa, tanti Savetucă, cea cu grijă faţă de noi, copii tăi ai obştei tale seculare..............!, zic eu, în gândul meu iertător de creştin, care o băga pe Savetuca noastră prin toate găurile oferite de milenarul şi străbunul nostrul popor român.
Intrăm în ograda bucovineanului Ion a lu’ Ghiorghi a lu’ Nistor a lu’ Axânti a Hârhotarului, poreclă bucovineană cu care se pricopsea orice om al locurilor. Noi, hârhotarii, vorba obştei, eram fericiţi că săgeata ironiei satului nu ne botezase... puţâ lungă, gurâ strâmbâ, cur sucit sau ... a pizdelei..., aşa cum hotărâse cu secole înainte mănăstirea necruţătooarea a Moldovei, să-i pedepsească prin porecle, pe răufăptaşii acestei obşti seculare. De aici acesta a devenit un obicei firesc şi foarte aplicat de sătenii Vameni, sute de ani.
Săracul răs-răs-răs- strămoşul meu care vorbea hârâit, se recunoaşte în porecla seculară, că nimic nu-i permis bucovineanului, absolut nimic de la conduita normală, nici măcar un amărât de hâr, hâr. Asta te face hâr....hotar, pentru sute de ani...!. Ha, ha, ha, ce frumos iz de ironie ce s-a strecurat tiptil în inima bucovineanului hazos....... Ce ai avea de zis azi.................. iubite înaintaş!.
Fac colţul ogrăzii, după poartă, iar Savetuca, colţul uliţei după şanţ, şi ne aflăm fiecare în viitorul apropiat.
Noi, eu şi soţia, la intrarea în tinda Bucovinei milenare, ....
...Ea Saveta.... în pragul ironiei liber-înţelese, să cureţe şi să lase totul curat după ce a curs pe uliţa satului secular, ca nimeni şi nimic să nu strice ce au făcut ei, localnicii, în sute de ani.
Urcăm pe treptele casei seculare şi pătrundem în tinda casei bucovinene, care ne aştepta cu mirosul de tochitură afumată în lemn de fag, cu miros de varză fiartă la foc scăzut şi miros de busuioc, a coptură de plăcinte cu mac şi brânză, a coptură de alivancă cu unt şi smântână, a tochitură de purcel şi mai ales, a fum de carne afumată. Îngheţul Bucovinei nu se poate exprima decât prin miros de colinde milenare, miros de adevăr, de exigenţă şi nu în ultimul rând de frică de Dumnezeu, de exigenţă faţă de noi.... , care nu trebuie să stricăm nimic din ce au făcut străbunii.
Ne aşteaptă în pragul tindei, tata, un om blajin, frumos cu păr cărunt, înbrăcat în alb din cap în picioare, cu cămaşă de in alb cu ciupag şi poale cusute în ţacuri de aceiaşi culoare cu albul cămăşii, cu iţari albi de lână albă fină ţesută în patru iţe, cu dungă de vipuşcă lăsată de statul în lada de zestre a locului, cu colţuni de lână albă, traşi peste iţari, cu chimir de piele lat de două palme tivit cu ţacuri de mătase şi mărgeluşe, cu păr cărunt de un alb lucios şi cu mult bun simţ bucovinean....., extraordinar, ce se manifesta prin acel deosebit şi liniştitor grai de bun venit!.
-Bine aţi venit la noi, zice tata, stângând în braţe toată Brăila transpusă spre iubire, în firava fiinţă ce venea din bătrâna Brăilă, cunoscută de tata.... care vânduse de vreo două trei ori bârne de brad în portul Brăilei, într-o vremelnică cărăuşie dintre nordul României mari şi sudul ei, numit regat....
Am rămas blocat să aflu atâta iubire şi atât de mult respect reciproc, între eternul şi enigmaticul trecut al meu ... şi viitorul şi iubitul prezent, tot al meu transpus, spre admiraţia iubitului şi mai ales, stimatului şi respectatălui meu tată.
Am intrat toţi trei în camera mare a casei în care mama trebăluia de zor, focul duduia în soba cu pociumb şi cuptor ca a lui Crangă, ce ocupa jumătate de cameră.
Mama o femee slăbuţă, şatenă, îmbrăcată în cămaşă de in, cu pui pe altiţă şi cu mânecile suflecate de treabă, cu bârneţul strâns peste şoldurile înalte de manechin, cu aluniţa la baza buzei de jos, în stânga buzelor, cu vorba dulce bucovineană, o primeşte în braţe pe nora ei.
În cuptorul de sub imensa sobă se aflau plăcintele, colacii şi pâinile făcute de mama, în spiritul eternului bucovinean, pe şparhat sfârâia lent oala cu găluşte şi tochitură bucovineană şi apa pusă la fiert pentru mămăliga nelipsită de la masa bucovineanului.
Sub aceaşi simţire, toată valea Moldovei mirosea a coptură, a friptură şi a atâta sărbătoare, că nu mai aveai loc de altceva, totul fiind ocupat în spirit şi dorinţe de atâta miros ademenitor.
Mama o primeşte pe noră, iscoditor, cu dragoste şi mai ales cu rezerva pe care o are orice femee faţă de altă femeie, indiferent de frumuseţe, pregătire, sau îngăduinţă şi mai ales faţă de femeia care i-a furat feciorul cel iubit, dorit şi mai ales plecat în lumea mare.
Tot răul etern feminist a fost dizolvat spontan în momentul întâlnirii, ne dezbrăcăm de hainele groase şi ne aşezăm pe laviţa bucovineană, plină de poclăzi, perne şi lăicere aşezate parcă într-o veşnică expoziţie si ne aşezăm hainele pe patul din bucătărie cu pernele puse pe rând, ca solzii unui balaur milenar.
Mama şi tata ne aşează la masă, aşa cum fac bucovinenii şi toţi românii, că venim flămânzi de la drum şi mai ales obosiţi de atîta învăţat şi nemâncat, de umblat prin străini.
Mămăliguţa caldă este aşezată uşurel de mama pe un fund de lemn, printr-o mişcare parcă de balerină, ce descarcă ceaunul de conţinutul auriu aburind, de aurul topit parcă în focul milenar.
Tochitura sfârâie nervoasă pe şparhat, sarmalele gâfâie de abur, noi oftăm de foamea semestrială a studentului român.... şi mama şi tata de dorinţa de a ne da tot cei mai bun în casa lor.
Ne aşezăm cu toţii la masă cu rezerva că poate nu suntem la înălţimea musafirului nostru orăşean, femeie, şi mai ales delicată ca o diafană trecere prin vitregia şi duritatea vieţii de muntean bucovinean.
Ca o vitează musafiră în arta vizitei, musafira noastră ia mămăţiguţa cu tochitură, cu lapte acru gras, cu sarmale cu slăninuţă afumată , cu colesterol bun şi rău ... până ne săturăm cu toţii de foame. Stăm de vorbă, fumăm, bem şampanie ....şi ne simţim bine, că de...!, e ajunul Crăciunului mult aşteptat şi mai ales nerecunoscut de comuniştii vremurilor.
O ce veste minunată.... sună la fereastra casei..., vin colindătorii, de emoţia momentului nu mai suntem în stare de nimic, nu ştim ce să facem să ascultăm cuminţi colinda sau să ne agităm să pregătim primirea colindătorilor care sunt nesecaţi de dorinţele bahice, precum deşertul Saharei de ploaia multaşteptată.
Misiunea revine tatei care cu aspectul lui de părinte,.. impune respect şi aşteptăm să primim colindătorii ce păreau să fie mulţi după tonurile, nuanţele, vocile şi ritmurile de la fereastră.
-Oare încap în casă ?, se întreabă nevasta mea, la auzul corului colindător.
Colinda se termină şi primim colindătorii în casă, ne aşteptam să fie pe puţin treizeci de oameni, după vocile ce se auzeau la fereastra casei, dar surpriză, în casă intră Doina şi Vasile, doi prieteni colindători, cu un casetofon portabil pe care era înregistrat corul bisericii.
Intră în casa primitoare şi râdem cu toţii de farsa pe care o suportaserăm cu toţii, stăm, bem, colindăm şi plecăm cu toţii la colindat, mai departe, cum e datina în Vama Bucovinei...... Primiţi cu colinda ?....., Primiţi cu colinda?.... Primiţi cu colinda?...., şi tot aşa trei zile şi trei nopţi, nesătui de petrecere, libertare, colinde, până ce am îngheţat de frig şi mi-am dezgheţat două zile nevasta pe cuptorul străbun de gerul suportat cu colinda în Bucovina................
Ce frumos a fost, dar prea demult !
Vrilax,
24.12.2001
Era prin decembrie 69 când ne-am hotărât, studenţi Ieşeni fiind, să plecăm în Bucovina natală să petrecem acolo sărbătorile Crăciunului şi anului nou. Era un an friguros şi ne era frigul frânt de ceşcuţele de rachiu fiert din Copoul Iaşului, dar prea slab să ţină din Copou până la gara Iaşului.
Trenul, sau ţugul, cum zice bucovineanul, trebuia să ne ducă în Bucovina visurilor noastre unde ne aşteptau mamele cu sarmale, sau mai bine zis cu găluşte mari cât pumnul lui Goliat. Erau pline de sănătate, dar şi de slănină afumată cum numai muntenii Bucovinei ştiau să prepare, ce miroseau a afumătură de la trei poşte . Le simţeai de la Gura Humorului, de-ţi lăsa gura apă prelinsă precum melcul ce-şi lasă dâra umbletului său. În dorinţa sarmalelor cu afumătură şi a tochiturii de purcel crescut sănătos cu păpuşoi, sfeclă şi bostani, ne urcăm în trenul de Vatra Dornei ce trebuia să ne ducă la Vama. Aceasta este o comună mândră a Bucovinei de unde eram eu, autorul acestei schiţe.
Veselia tinereţii noastre era fără margini în aşteptarea tuturor libertăţilor dorite, atât culinare după luni de foame, cât şi de comunicare după luni de frică să nu spui ceva ce te-ar putea duce în disgraţia potentaţilor vremurilor. După aceste restricţii impuse de conduita comunistă ne aflăm în tren, în goană spre libertăţi dorite, dar şi spre vestitele obiceiuri ale sărbătorilor iernii din Bucovina.
Ne aflam în tren mai mulţi Vămeni, toţi studenţi la Iaşi şi care ne doream aceiaşi ieşire în libertate. Dorina, era studentă la conservatorul Ieşean, Dodo, student la engleză la Universitatea din Iaşi, Elena studentă la arte frumoase sau la design, cum se zicea proaspăt atunci, în arta vestimentaţiei, Stela la matematici sau ştiinţe exacte, ce era plină de derivate, integrale, spaţii Riemaniene, vectoriale şi Hilbert, de nu puteai să mai ai curaj să abstractizezi ceva şi alţi câţiva prieteni ce doreau să cunoască vestita ospitalitate bucovineană, Virginia, Gabriela, Cornelia, Georgeta,Nicusor, Ilie,etc .
Eu politehnist fiind mi-am luat cu mine proaspăta mea nevastă, de trei luni, studentă filolog la limbi slave. Era de loc din Brăila şi venea a doua oară în Bucovina la socrii ei bucovineni tradiţionali, cu vreo cinci generaţii cunoscute,de strămoşi îngropaţi prin cimitirul satului. Era copleşită de emoţie dar şi de bucuria libertăţii recunoscute a sărbătorilor de iarnă din Bucovina. Auzise de la mine de colindele Crăciunului, de dansurile tradiţionale de anul nou, de bumbghieri, de irozi, de vătafi, de săniile cu zurgălăi, de mâncarea tradiţională de anul nou a bucovineanului şi altele.
În sunetul sacadat al trenului ce străpunge gerul Moldovei parcurgem drumul spre Vama şi deoadată parcă treziţi la realitate auzim cum strigă conductorul trenului .............
-Guraaaaaaa Huuuumorului !, vă rog coborâţi, staţionare un miiiinut...........
Eram la douăsprezece suliţe de Vama noastră aşteptată şi ne pregătim de coborârea din tren, emoţiile ne copleşesc şi fumăm ţigară de la ţigară de emoţia revederii plaiurilor troienite ale Bucovinei. Timpul trece,....... Frasin, Molid, Vama......., parcă pătrundem în iarna veşnică, totul este alb, totul este rece, totul este sărbătoare.........!
Coborâm în Vama şi cum simţim sub tălpi pământul Bucovinei sub zăpada scârţâitoare, parcă simţim în aer spiritul sărbătorilor Crăciunului. Fumul din sobele gospodăriei bucovinene alunecă în zările crepusculare într-un dans imens pe bolta cerului senin, dar roşu de ger şi de .......dor.....!.
Totul ne aşteaptă, cu dragostea plaiurilor iubite, pe noi Vămenii şi prietenii ce vin cu noi spre cunoaşterea locurilor de legendă. Parcă aud în aer un sunet ce înglobează sinteza ajunului de sărbătoare, un amestec de muzică, zumzet, zgomot, latrat de câine, muget de buhai şi mai apropiatul scârţâit de pas, în zăpada locului. Totul parcă este un preambul al concertului de Crăciun.
Undeva în neant se aude un sunet slab al colindei de Crăciun ....”O ce veste miiinuunaaatăăă” ..!!!!!...... parcă totul sună în cerul roşu, în zările îngheţate ale iernii bucovinene, totul ne aşteaptă şi noi am venit !....iată-ne !..., am venit!.
Printre norii roşii plumburii cu contururi albicioase se vede parcă Raiul Dumnezeiesc al truditorului bucovinean la ţapină, ce lucrează în păduri, sau truditorului, ce trage la coasă pe obcine, pe soarele ascuţit al verilor de pe plaiurile verzi roşcate. Parcă la orizont, acolo unde este Rarăul, se văd Pietrele Doamnei printre norii ceţoşi şi roşcaţi ce ne cheamă să le colindăm.
Plecăm din gara Vama, cântând din scârţîitul zăpezii sub tălpile noastre ca într-un concert........, râzând de propriile noastre figuri pe care îngheţaseră aburii, pe lângă gulerele hainelor comode de student sărac. Capul fără căciuli parcă exploada sub efectul gerului cumplit. Totul este parcă de argint , sclipitor, argintiu gălbui roşcat şi noi înaintăm încet prin nămeţii Bucovinei spre mult doritele case bucovinene care ne aşteaptă cu focul din vatră şi mirosul sarmalelor, cozonacului şi tochiturii de purcel, care parcă aşteaptă cu nerăbdare să fie savurate de doriţele burţii hapsâne de studenţi hămesiţi de foamea comunistă.
Ne-am dizolvat încet, încet,.. în troienele Bucovinei, parcă am fi fost o spumă difuză ...plecând pe rând încet, încet, pe la casele noastre lăsate cu luni în urmă pe valea Moldovei.
Am părăsit atunci, totul, de dragul cunoaşterii, sau mai exact de dorinţa de a părăsii sapa seculară, de săteni ţărani, cu mult dorita mapă, deocamdată imaginată de dorinţe, speranţe şi de bunăstare râvnită.
Suntem ultimii din torentul Ieşean al veniţilor Vămeni şi acompaniaţi de scârtâitul zăpezii, ce contoriza evoluţia noastră spaţială, ajungem în gura uliţei de la Troiţă, unde facem la stânga în ceţoasa şi întunecata ispită bucovineană.....
-Bună sara !... Gavriluţ .!...se aude din întunecata uliţă, plină de troiene, ....depănându-ne paşii pe marginea pârâiaşului de pe margine....
-Bună sara, zic eu şi soţia mea...., întunericului crepuscular bucovinean, ce ne cuprinsese în mrejele sale, zărind printre umbre pe Lelea Savetuca, vecina mea ce venea legănânduşi şoldurile uriaşe prin nămeţii dintre gard şi pârâu, gâfâind de efortul învingerii troienelor.
-Na, da cine este asta?., zice ea către mine,.. referindu-se la nevasta mea ce înainta prin troienele îngheţate, pe uliţa satului, înaintea mea.
-Este nevasta mea, lele Savetă, zic eu.
-Am adus-o să vadă frumoasa noastră Bucovină, să audă colindele noastre cântate de ani de zile de vecini,... vecinilor lor, ca să nu se certe şi să se ierte ca buni creştini, zic eu!..
-Ăăă,,..raaacuţu de mine, zice ea, da ce... n-aveai destule aici să iei, ţi-ai adus de acoloooooo.................????.
-Am înlemnit îngheţat, nu de frig, ci de groaza că vecina mea seculară a jignit-o pe nevasta mea brăileancă de loc, proaspătă bucovineancă prin mezalianţă.
Mergem mai departe împreună, cei două, trei sute de metrii până la casa părintească, lelea Saveta înotând gâfâind prin nămeţii locului, noi orăşenii alunecând graţios pe cărarea şanţului, parcă făcută să ne aştepte. Lelea Savetuca cu trăistuţa bucovineană în mâna stângă, noi cu bagajele noastre de luftari, ce trebuie să se schimbe în noaptea de Crăciun, să ne aflăm curaţi la suflet, trup şi îmbrăcări, cum este tradiţia sudului din care am făcut un amestec de dorinţe şi obiceiuri.
-Da Licheria , ştie că vi cu mooooosafiri, întreabă lelea Saveta, biruitoare în dialogul nostru hibernal ?....,
-Da cum să nu ştie?.., zic eu, învingător în dialog,... ştie că am spus de mult că venim de Crăciun acasă. I-am scris tatei care era cel ce se ocupa în casa bucovineană cu reprezentarea familiei, fiind umblatul casei, sau deşteptul casei, cum se zice, că era, vorba ceea umblat prin Europa cu războiul, de la Urali până la spanioli sau mauri, cum zic ei.
-Hhh...ăracuţu de mine .....zice lelea Saveta, da cred că lu’ ta’ctu o să-i placă nora, că-i faină, ....d-ai prea golaşeee şi preeea slăbănoagă şi nu vezi că deabia merge săraca, şi cum o să tragă la sapă şi la greblă, că .....nu ştie.... mă ..Gavriluţţţţţ.....!!!!!...., Of..,Of.., Of. ....Şi dacă se apleacă prea tare la cules , sau la sapă,... vă vede tot satul viitorul vostru....., hhharacuţu badea Gheorgghe a Harhotarului, ce vremuri a prins, cu nepotul său stuuu..dinte, ....of, of, of ........!!!!!!!. Of.....!.
Uite cum plânge lelea Saveta, la mormânt străin, zic eu în gândul meu înfrânt de frig, da ce să-i faci... astai grija satului de năcazul săracului... , mă gândesc eu, înaintând vânjos prin nămeţii dintre troiţă şi casa mea seculară.
Ajungem la poarta casei, vechi, ţărăneşti, cu prispă şi tindă construită de strămoşul meu, primar al Vămii în anii 1885..95, si cu poartă cu stâlpi de piatră refăcută de moşul meu Gheorghe a lu’ Nistor a Harhotarului, din Vama Bucovinei lui Ştefan cel mare Voievod al Sucevei............
-Sărbători fericite, zic eu Savetei lu’ Tudor, despărţindu-ne la poarta casei mele Bucovinene.
-Sănătate şi numai bucurie, pentru noi toţi şi cu bucurie pentru duşmanii noştrii, zice Savetoaia spre bucuria neexprimată a gerului bucovinean. Pa , pa, tanti Savetucă, cea cu grijă faţă de noi, copii tăi ai obştei tale seculare..............!, zic eu, în gândul meu iertător de creştin, care o băga pe Savetuca noastră prin toate găurile oferite de milenarul şi străbunul nostrul popor român.
Intrăm în ograda bucovineanului Ion a lu’ Ghiorghi a lu’ Nistor a lu’ Axânti a Hârhotarului, poreclă bucovineană cu care se pricopsea orice om al locurilor. Noi, hârhotarii, vorba obştei, eram fericiţi că săgeata ironiei satului nu ne botezase... puţâ lungă, gurâ strâmbâ, cur sucit sau ... a pizdelei..., aşa cum hotărâse cu secole înainte mănăstirea necruţătooarea a Moldovei, să-i pedepsească prin porecle, pe răufăptaşii acestei obşti seculare. De aici acesta a devenit un obicei firesc şi foarte aplicat de sătenii Vameni, sute de ani.
Săracul răs-răs-răs- strămoşul meu care vorbea hârâit, se recunoaşte în porecla seculară, că nimic nu-i permis bucovineanului, absolut nimic de la conduita normală, nici măcar un amărât de hâr, hâr. Asta te face hâr....hotar, pentru sute de ani...!. Ha, ha, ha, ce frumos iz de ironie ce s-a strecurat tiptil în inima bucovineanului hazos....... Ce ai avea de zis azi.................. iubite înaintaş!.
Fac colţul ogrăzii, după poartă, iar Savetuca, colţul uliţei după şanţ, şi ne aflăm fiecare în viitorul apropiat.
Noi, eu şi soţia, la intrarea în tinda Bucovinei milenare, ....
...Ea Saveta.... în pragul ironiei liber-înţelese, să cureţe şi să lase totul curat după ce a curs pe uliţa satului secular, ca nimeni şi nimic să nu strice ce au făcut ei, localnicii, în sute de ani.
Urcăm pe treptele casei seculare şi pătrundem în tinda casei bucovinene, care ne aştepta cu mirosul de tochitură afumată în lemn de fag, cu miros de varză fiartă la foc scăzut şi miros de busuioc, a coptură de plăcinte cu mac şi brânză, a coptură de alivancă cu unt şi smântână, a tochitură de purcel şi mai ales, a fum de carne afumată. Îngheţul Bucovinei nu se poate exprima decât prin miros de colinde milenare, miros de adevăr, de exigenţă şi nu în ultimul rând de frică de Dumnezeu, de exigenţă faţă de noi.... , care nu trebuie să stricăm nimic din ce au făcut străbunii.
Ne aşteaptă în pragul tindei, tata, un om blajin, frumos cu păr cărunt, înbrăcat în alb din cap în picioare, cu cămaşă de in alb cu ciupag şi poale cusute în ţacuri de aceiaşi culoare cu albul cămăşii, cu iţari albi de lână albă fină ţesută în patru iţe, cu dungă de vipuşcă lăsată de statul în lada de zestre a locului, cu colţuni de lână albă, traşi peste iţari, cu chimir de piele lat de două palme tivit cu ţacuri de mătase şi mărgeluşe, cu păr cărunt de un alb lucios şi cu mult bun simţ bucovinean....., extraordinar, ce se manifesta prin acel deosebit şi liniştitor grai de bun venit!.
-Bine aţi venit la noi, zice tata, stângând în braţe toată Brăila transpusă spre iubire, în firava fiinţă ce venea din bătrâna Brăilă, cunoscută de tata.... care vânduse de vreo două trei ori bârne de brad în portul Brăilei, într-o vremelnică cărăuşie dintre nordul României mari şi sudul ei, numit regat....
Am rămas blocat să aflu atâta iubire şi atât de mult respect reciproc, între eternul şi enigmaticul trecut al meu ... şi viitorul şi iubitul prezent, tot al meu transpus, spre admiraţia iubitului şi mai ales, stimatului şi respectatălui meu tată.
Am intrat toţi trei în camera mare a casei în care mama trebăluia de zor, focul duduia în soba cu pociumb şi cuptor ca a lui Crangă, ce ocupa jumătate de cameră.
Mama o femee slăbuţă, şatenă, îmbrăcată în cămaşă de in, cu pui pe altiţă şi cu mânecile suflecate de treabă, cu bârneţul strâns peste şoldurile înalte de manechin, cu aluniţa la baza buzei de jos, în stânga buzelor, cu vorba dulce bucovineană, o primeşte în braţe pe nora ei.
În cuptorul de sub imensa sobă se aflau plăcintele, colacii şi pâinile făcute de mama, în spiritul eternului bucovinean, pe şparhat sfârâia lent oala cu găluşte şi tochitură bucovineană şi apa pusă la fiert pentru mămăliga nelipsită de la masa bucovineanului.
Sub aceaşi simţire, toată valea Moldovei mirosea a coptură, a friptură şi a atâta sărbătoare, că nu mai aveai loc de altceva, totul fiind ocupat în spirit şi dorinţe de atâta miros ademenitor.
Mama o primeşte pe noră, iscoditor, cu dragoste şi mai ales cu rezerva pe care o are orice femee faţă de altă femeie, indiferent de frumuseţe, pregătire, sau îngăduinţă şi mai ales faţă de femeia care i-a furat feciorul cel iubit, dorit şi mai ales plecat în lumea mare.
Tot răul etern feminist a fost dizolvat spontan în momentul întâlnirii, ne dezbrăcăm de hainele groase şi ne aşezăm pe laviţa bucovineană, plină de poclăzi, perne şi lăicere aşezate parcă într-o veşnică expoziţie si ne aşezăm hainele pe patul din bucătărie cu pernele puse pe rând, ca solzii unui balaur milenar.
Mama şi tata ne aşează la masă, aşa cum fac bucovinenii şi toţi românii, că venim flămânzi de la drum şi mai ales obosiţi de atîta învăţat şi nemâncat, de umblat prin străini.
Mămăliguţa caldă este aşezată uşurel de mama pe un fund de lemn, printr-o mişcare parcă de balerină, ce descarcă ceaunul de conţinutul auriu aburind, de aurul topit parcă în focul milenar.
Tochitura sfârâie nervoasă pe şparhat, sarmalele gâfâie de abur, noi oftăm de foamea semestrială a studentului român.... şi mama şi tata de dorinţa de a ne da tot cei mai bun în casa lor.
Ne aşezăm cu toţii la masă cu rezerva că poate nu suntem la înălţimea musafirului nostru orăşean, femeie, şi mai ales delicată ca o diafană trecere prin vitregia şi duritatea vieţii de muntean bucovinean.
Ca o vitează musafiră în arta vizitei, musafira noastră ia mămăţiguţa cu tochitură, cu lapte acru gras, cu sarmale cu slăninuţă afumată , cu colesterol bun şi rău ... până ne săturăm cu toţii de foame. Stăm de vorbă, fumăm, bem şampanie ....şi ne simţim bine, că de...!, e ajunul Crăciunului mult aşteptat şi mai ales nerecunoscut de comuniştii vremurilor.
O ce veste minunată.... sună la fereastra casei..., vin colindătorii, de emoţia momentului nu mai suntem în stare de nimic, nu ştim ce să facem să ascultăm cuminţi colinda sau să ne agităm să pregătim primirea colindătorilor care sunt nesecaţi de dorinţele bahice, precum deşertul Saharei de ploaia multaşteptată.
Misiunea revine tatei care cu aspectul lui de părinte,.. impune respect şi aşteptăm să primim colindătorii ce păreau să fie mulţi după tonurile, nuanţele, vocile şi ritmurile de la fereastră.
-Oare încap în casă ?, se întreabă nevasta mea, la auzul corului colindător.
Colinda se termină şi primim colindătorii în casă, ne aşteptam să fie pe puţin treizeci de oameni, după vocile ce se auzeau la fereastra casei, dar surpriză, în casă intră Doina şi Vasile, doi prieteni colindători, cu un casetofon portabil pe care era înregistrat corul bisericii.
Intră în casa primitoare şi râdem cu toţii de farsa pe care o suportaserăm cu toţii, stăm, bem, colindăm şi plecăm cu toţii la colindat, mai departe, cum e datina în Vama Bucovinei...... Primiţi cu colinda ?....., Primiţi cu colinda?.... Primiţi cu colinda?...., şi tot aşa trei zile şi trei nopţi, nesătui de petrecere, libertare, colinde, până ce am îngheţat de frig şi mi-am dezgheţat două zile nevasta pe cuptorul străbun de gerul suportat cu colinda în Bucovina................
Ce frumos a fost, dar prea demult !
Vrilax,
24.12.2001
duminică, 7 februarie 2010
Amintiri din Bucovina 1.
Continuare a schiţei din iunie 1978,
din Vama Bucovinei seculare, în amintirea
Vecinei Domnica Colăcioaia......
şi familia mea.!.....
Dulce Bucovină.,...................................
Nu pot lăsa aşa de brusc un subiect literar atât de tentant ca, vecina Domnica, căreia i-aşi schimba numele din Colăcioaia,.... cum a botezat-o satul secular, în: .... Înţeleapta,... Bocitoarea,... Curioasa, sau oricum, da nu aşa.!!..........
V-am povestit despre întâlnirea musafirilor bucovineni din 78’ în Vama bucovineană, şi mă întreb dacă subiectul ar putea fi atât de uşor epuizat, dacă ne găndim numai la atât de impresionanta părere a oaspeţilor mei în vecina Domnica, descrisă în schiţa anterioară.
După ce ne întoarcem de pe deal, cum zice bucovineanul din nou acasă, după comentariile momentului, la care eu gazdă fiind explicam tot ce ştiam despre geografia, istoria, etnografia, arta şi talentul locului meu de baştină, încercam să ofer musafirilor tot ce aveam mai frumos pe locurile mele natale.
Le-am oferit privirii o gospodărie bucovineană, construită de răs-răs străbunicul meu Gheorghe, tatăl lui Nistor a Harhotarilor şi urmaş a lui Iosub Hodoroabă, cum zicea tata, un înaintaş slobod,venit înaintea lui Stefan Voievod, din ţinutul Ardealului prin pasul Tihuţa, să fure caii celor ce treceau prin drumul Moldoviţei spre Ardealul nedefinit atunci al provinciilor Româneşti.
Ca orice bucovineni ce se respectă ne aşezăm din nou la masa din curte să savurăm un coniac mic, sau mai bine zis o holercă, care să ne dea poftă de mâncare. La acest demers am purces doar noi bărbaţii, femeile au început să se ocupe de pregătit masa de prânz, iar copii se jucau cu copii vecinilor rămaşi acasă, părinţii fiind la deal, cum zic vămenii, adică la fân.
Tocmai când savuram cu plăcere aroma plină de miresme a holercii, cine credeţi că deschide poarta casei, îmbrăcată în alt costum popular, ei aveţi dreptate.......
era vecina Domnica Colăcioaia, care ajunge în dreptul nostru la masă şi ne salută cu bineţe:
-Dumnezeu fie cu ‘mneavoastră şi să vă aducă bucate alese, da un-i‘s doamnili, hăracuţu di mini şi di mini !!
- Eu, gazdă fiind, o invit să ia loc la masă şi o servesc şi pe ea cu o holercă, pe care o primeşte cu o rezervă, cam cum primeşte un copilaş o bomboană mult dorită....,
-D‘apăi mulţamăsc, Gavriluţ, câ bun îi, da m‘nii fricâ sâ nu mă‘nbăt că‘s slabă amu, s‘o adunat anii şi nacazurili pisti mini, şi se aşează pe scaun, lângă noi.
Atunci am remarat că purta un costum popular vechi, cu o cămaşă înflorată din bumbac alb, cusută cu mărgele mici multicolore ce reproduceau, parcă, un câmp cu flori, cu mânecile trei sferturi, sau cămeşoi cum îi ziceau ei.
Purta o catrinţă, sau priştoare, tot veche, cu vârste verticale roşii-grena, ce alternau cu vârste egale dar negre, şi mărginite la poale cu o dantelă frumoasă croşetată cu mătase neagră şi grena. La brâu purta un bârneţ de lână galben cu negru, ce parcă complecta ţinuta multicoloră a bătrânei. Priştoarea era lungă până aproape de opincile pe care le avea în picioare, opinci din piele de viţel, tăbăcite, ce aveau două smocuri de păr de o parte şi alta al gurguiului, iar marginea de sus a opincii era ornamentată cu nişte onduleuri de piele prin care treceau găurile nojiţelor de piele frumos tăiate ca nişte cureluşe late de un deget. Nojiţele erau înfăşurate peste o obială subţire de lână, ce prindea piciorul ca într-un săculeţ, terminat în partea de sus cu cele patru margini ale acesteia pe care se afla un chenar negru ondulat cusut cu mătase neagră. Pe cap bătrâna purta o basma neagră cu modele grena, legată sub barba bătrână, străjuită în marginea gurii de cei doi peri lungi şi cărunţi.....
-Este costumul străbunicii mele, pe care îl am de la mama mea Varvara, străbunică care s-a aşezat aici pi uliţa asta di mult tari, odată cu răstrăbunicul dumitale Gavriluţ, Ghiorghi, tata lu Nistor a Harhotarului, ci-o fost primar al Vămii înaiti di viacu ista, .....zice bătrâna, observând curiozitatea cu care colegul meu admira costumul minunat al femeii.
Vorba asta a bătrânei vecine parcă m-a strivit sub atâta istorie, atâta frumuseţe, atâta morală şi bun simţ, adunat într-un chip de bătrânică care parcă a străpuns istoria şi stă la masa noastră, savurând holercă cu istoria în braţe şi-n făptură.....
Atunci mi-am dat seama ce mult pierdem noi românii că nu arătăm lumii atâta frumuseţe, că nu ştim să ne arătăm adevăratele valori ale neamului românesc, că pe măsură ce restricţiile comuniste ne copleşesc, pierdem tot mai mult în realizarea şi construcţia omului nou atât de aprig afişat ca realizare majoră a socialismului ştiinţific românesc.
Lăsăm oamenii de talia vecinei Domnica Colăcioaia, adevărate talente autentice să se piardă şi realizăm omul nou, injectându-i răutate, invidie şi egoism ca să creem o jigodie dispusă să pârască la stăpânire tot ce mişcă, care stă să facă rău oriunde şi oricând, bucurându-se de necazul aproapelui său, de durerile acestuia, care este egoist, invidios până la durere, capabil să danseze pe un picior, de bucurie că un coleg sau vecin, a făcut infarct sau i-a ars casa, mare păcat....!
-Mă gândesc....... de ce.. poporul care a creat atâtea frumuseţi transpuse în vorbe cu tâlc, costume populare de o frumuseţe şi varietate deosebite, colinde şi cântece populare cu melodii şi texte de o deosebită sensibilitate artistică, invenţii şi inovaţii populare deosebite, ca stativele, răşchitoarele, spetele, suveicile, morile cu făcaie, artă populară formată din adevărate minuni artistice precum ştergarele, poclăzile, ţolurile, maramele, ....., ouăle închistrite de Paşte, icoanele pictate pe lemn , sticlă, piatră, şi ..... instrumente populare ca fluierul, tilinca, trişca, solzul, frunza şi alte şi alte deosebite realizări ale ţăranului român ajung să se estompeze, să fie uitate şi să apară ca semnificative pentru acest popor realizările mizeriei umane.....???.
-De ce oare acest destin .....???.
Dar să las intrebările la care nu am răspuns şi să povestesc mai departe despre vecina Domnica.
O invităm pe bătrânică să servească holerca din pahar, ea bea cu nesaţ şi începe să povestească de băieţii ei morţi pe front, amestecând povestea cu versuri create de ea care descriau durerea mamei care a crescut feciori faini şi pe care războiul i-a răpit definitiv. După ce termină povestea tristă a ei începe să ne povestească cu mândrie despre fata ei Grapina, ajunsă rapsod popular, moştenind talentul de necontestat al mamei ei, apoi despre nepoţi, despre viaţa de zi cu zi a bucovineanului. Ne-a recitat rar şi cu intonaţie poiezii vechi create de ea sau adaptate după autori anonimi locali, destul de talentaţi. Ne-a cântat o doină bucovineană şi un bocet improvizat pentru un mort fictiv, făcând nişte scene de actorie demne de mari actori. Atunci mi-am dat seama cât de talentat a fost ţăranul român, adevăratul creator a atâtor frumuseţi deosebite şi dezvoltate pe sute sau chear mi de ani.
Dar ce păcat că am stricat tot realizând cea mai hâdă faţă a omului nou, care cu cât este mai educat, ajunge să fie şi mai jigodie, mai şmecher, care vorbeşte enorm de mult şi face enorm de puţin, în special pentru binele comun, dar pentru el fură, înşeală, păcăleşte, ......şi în special se dă mare!
Mare păcat că oameni ca vecina Domnica, cu sufletul lor de ţărani cinstiţi şi mai ales morali sunt tot mai puţini.........
Vrilax
din Vama Bucovinei seculare, în amintirea
Vecinei Domnica Colăcioaia......
şi familia mea.!.....
Dulce Bucovină.,...................................
Nu pot lăsa aşa de brusc un subiect literar atât de tentant ca, vecina Domnica, căreia i-aşi schimba numele din Colăcioaia,.... cum a botezat-o satul secular, în: .... Înţeleapta,... Bocitoarea,... Curioasa, sau oricum, da nu aşa.!!..........
V-am povestit despre întâlnirea musafirilor bucovineni din 78’ în Vama bucovineană, şi mă întreb dacă subiectul ar putea fi atât de uşor epuizat, dacă ne găndim numai la atât de impresionanta părere a oaspeţilor mei în vecina Domnica, descrisă în schiţa anterioară.
După ce ne întoarcem de pe deal, cum zice bucovineanul din nou acasă, după comentariile momentului, la care eu gazdă fiind explicam tot ce ştiam despre geografia, istoria, etnografia, arta şi talentul locului meu de baştină, încercam să ofer musafirilor tot ce aveam mai frumos pe locurile mele natale.
Le-am oferit privirii o gospodărie bucovineană, construită de răs-răs străbunicul meu Gheorghe, tatăl lui Nistor a Harhotarilor şi urmaş a lui Iosub Hodoroabă, cum zicea tata, un înaintaş slobod,venit înaintea lui Stefan Voievod, din ţinutul Ardealului prin pasul Tihuţa, să fure caii celor ce treceau prin drumul Moldoviţei spre Ardealul nedefinit atunci al provinciilor Româneşti.
Ca orice bucovineni ce se respectă ne aşezăm din nou la masa din curte să savurăm un coniac mic, sau mai bine zis o holercă, care să ne dea poftă de mâncare. La acest demers am purces doar noi bărbaţii, femeile au început să se ocupe de pregătit masa de prânz, iar copii se jucau cu copii vecinilor rămaşi acasă, părinţii fiind la deal, cum zic vămenii, adică la fân.
Tocmai când savuram cu plăcere aroma plină de miresme a holercii, cine credeţi că deschide poarta casei, îmbrăcată în alt costum popular, ei aveţi dreptate.......
era vecina Domnica Colăcioaia, care ajunge în dreptul nostru la masă şi ne salută cu bineţe:
-Dumnezeu fie cu ‘mneavoastră şi să vă aducă bucate alese, da un-i‘s doamnili, hăracuţu di mini şi di mini !!
- Eu, gazdă fiind, o invit să ia loc la masă şi o servesc şi pe ea cu o holercă, pe care o primeşte cu o rezervă, cam cum primeşte un copilaş o bomboană mult dorită....,
-D‘apăi mulţamăsc, Gavriluţ, câ bun îi, da m‘nii fricâ sâ nu mă‘nbăt că‘s slabă amu, s‘o adunat anii şi nacazurili pisti mini, şi se aşează pe scaun, lângă noi.
Atunci am remarat că purta un costum popular vechi, cu o cămaşă înflorată din bumbac alb, cusută cu mărgele mici multicolore ce reproduceau, parcă, un câmp cu flori, cu mânecile trei sferturi, sau cămeşoi cum îi ziceau ei.
Purta o catrinţă, sau priştoare, tot veche, cu vârste verticale roşii-grena, ce alternau cu vârste egale dar negre, şi mărginite la poale cu o dantelă frumoasă croşetată cu mătase neagră şi grena. La brâu purta un bârneţ de lână galben cu negru, ce parcă complecta ţinuta multicoloră a bătrânei. Priştoarea era lungă până aproape de opincile pe care le avea în picioare, opinci din piele de viţel, tăbăcite, ce aveau două smocuri de păr de o parte şi alta al gurguiului, iar marginea de sus a opincii era ornamentată cu nişte onduleuri de piele prin care treceau găurile nojiţelor de piele frumos tăiate ca nişte cureluşe late de un deget. Nojiţele erau înfăşurate peste o obială subţire de lână, ce prindea piciorul ca într-un săculeţ, terminat în partea de sus cu cele patru margini ale acesteia pe care se afla un chenar negru ondulat cusut cu mătase neagră. Pe cap bătrâna purta o basma neagră cu modele grena, legată sub barba bătrână, străjuită în marginea gurii de cei doi peri lungi şi cărunţi.....
-Este costumul străbunicii mele, pe care îl am de la mama mea Varvara, străbunică care s-a aşezat aici pi uliţa asta di mult tari, odată cu răstrăbunicul dumitale Gavriluţ, Ghiorghi, tata lu Nistor a Harhotarului, ci-o fost primar al Vămii înaiti di viacu ista, .....zice bătrâna, observând curiozitatea cu care colegul meu admira costumul minunat al femeii.
Vorba asta a bătrânei vecine parcă m-a strivit sub atâta istorie, atâta frumuseţe, atâta morală şi bun simţ, adunat într-un chip de bătrânică care parcă a străpuns istoria şi stă la masa noastră, savurând holercă cu istoria în braţe şi-n făptură.....
Atunci mi-am dat seama ce mult pierdem noi românii că nu arătăm lumii atâta frumuseţe, că nu ştim să ne arătăm adevăratele valori ale neamului românesc, că pe măsură ce restricţiile comuniste ne copleşesc, pierdem tot mai mult în realizarea şi construcţia omului nou atât de aprig afişat ca realizare majoră a socialismului ştiinţific românesc.
Lăsăm oamenii de talia vecinei Domnica Colăcioaia, adevărate talente autentice să se piardă şi realizăm omul nou, injectându-i răutate, invidie şi egoism ca să creem o jigodie dispusă să pârască la stăpânire tot ce mişcă, care stă să facă rău oriunde şi oricând, bucurându-se de necazul aproapelui său, de durerile acestuia, care este egoist, invidios până la durere, capabil să danseze pe un picior, de bucurie că un coleg sau vecin, a făcut infarct sau i-a ars casa, mare păcat....!
-Mă gândesc....... de ce.. poporul care a creat atâtea frumuseţi transpuse în vorbe cu tâlc, costume populare de o frumuseţe şi varietate deosebite, colinde şi cântece populare cu melodii şi texte de o deosebită sensibilitate artistică, invenţii şi inovaţii populare deosebite, ca stativele, răşchitoarele, spetele, suveicile, morile cu făcaie, artă populară formată din adevărate minuni artistice precum ştergarele, poclăzile, ţolurile, maramele, ....., ouăle închistrite de Paşte, icoanele pictate pe lemn , sticlă, piatră, şi ..... instrumente populare ca fluierul, tilinca, trişca, solzul, frunza şi alte şi alte deosebite realizări ale ţăranului român ajung să se estompeze, să fie uitate şi să apară ca semnificative pentru acest popor realizările mizeriei umane.....???.
-De ce oare acest destin .....???.
Dar să las intrebările la care nu am răspuns şi să povestesc mai departe despre vecina Domnica.
O invităm pe bătrânică să servească holerca din pahar, ea bea cu nesaţ şi începe să povestească de băieţii ei morţi pe front, amestecând povestea cu versuri create de ea care descriau durerea mamei care a crescut feciori faini şi pe care războiul i-a răpit definitiv. După ce termină povestea tristă a ei începe să ne povestească cu mândrie despre fata ei Grapina, ajunsă rapsod popular, moştenind talentul de necontestat al mamei ei, apoi despre nepoţi, despre viaţa de zi cu zi a bucovineanului. Ne-a recitat rar şi cu intonaţie poiezii vechi create de ea sau adaptate după autori anonimi locali, destul de talentaţi. Ne-a cântat o doină bucovineană şi un bocet improvizat pentru un mort fictiv, făcând nişte scene de actorie demne de mari actori. Atunci mi-am dat seama cât de talentat a fost ţăranul român, adevăratul creator a atâtor frumuseţi deosebite şi dezvoltate pe sute sau chear mi de ani.
Dar ce păcat că am stricat tot realizând cea mai hâdă faţă a omului nou, care cu cât este mai educat, ajunge să fie şi mai jigodie, mai şmecher, care vorbeşte enorm de mult şi face enorm de puţin, în special pentru binele comun, dar pentru el fură, înşeală, păcăleşte, ......şi în special se dă mare!
Mare păcat că oameni ca vecina Domnica, cu sufletul lor de ţărani cinstiţi şi mai ales morali sunt tot mai puţini.........
Vrilax
sâmbătă, 6 februarie 2010
Amintiri din Bucovina.
Vecina Domnica..........................
Peste drum de casa veche ţărănească a Axântarilor, Harhotari din Vama Moldoviţei trăia o familie blajină de gospodari, a cărei bătrână Domnica era un talent de netăgăduit în bocet şi poezie spontană populară. Ironia satului bucovinean o poreclea Colăcioaia, poreclă ce-i venea de la porecla iniţială de cinci colaci pe care o purtau toţi cei din familie, probabil de la faptul că femeea a avut cinci băieţi care dacă mergeau la înmormântare primeau cinci colaci. Din nefericire Lelei Domnica i-au murit trei băieţi în război şi a rămas numai cu doi băieţi, Niţucă şi Vladimir şi cu o fată Grapina, căsătorită la Dorna Candreni.
Grapina moştenise talentul de poet popular al mamei sale Domnica Colăcioaia şi a ajuns un celebru rapsod popular, ce a jucat şi în filme româneşti cum a fost baltagul, unde a bocit la înmormântarea rămăşiţelor lumeşti ale lui Lipan eroul lui Sadoveanu, şi soţul mort al Vitoriei, şi în alte scene cinematografice unde s-a manifestat ca rapsod popular recunoscut şi apreciat pentru talentul de netăgăduit.
Dar nu despre asta doresc să vă povestesc ci despre deosebitul simţ critic al Colăcioaiei şi deosebita atitudine civică şi critică pe care o avea o simplă ţărancă bucovineancă.
Am venit odată acasă cu musafiri importanţi, pe care i-am adus să cunoască Bucovina mult disputată,.... ca zonă turistică în perioada comunistă a României.
Era un deosebit inginer numit Aramă, cu familia sa, un deosebit om tehnic, şef al cercetării de la Progresul Brăila, om cu un simţ deosebit tehnic şi ştiinţific cu care am avut norocul să muncesc la începutul carierei mele de inginer, fiindu-mi şef direct în activitatea de cercetare, unde am fost repartizat ca proaspăt cercetător, la absolvirea facultăţii.
Când vorbeam la serviciu despre Bucovina m-a surprins atitudinea de respect pe care o simţeam în manifestările şefului Aramă, şi deabia după mulţi ani am aflat că această atitudine se manifesta deoarece acest om, condamnat politic la muncă silnică pentru douăzecişicinci de ani, a avut în detenţie colegi de suferinţă bucovineni, dintre sumanele negre, care erau adevăraţi bărbaţi puternici, ce se comportau cu o atitudine de adevăraţi oameni.
De aici a plecat invitaţia de a vedea şi vizita Bucovina, împreună, la casa mea părintească de peste drum de Domnica Colăcioaia.
Sunt de atunci treizeci de ani şi noi plecăm de la Brăila în luna Iulie să ne petrecem concediul la Vama, în Bucovina mea iubită şi mult respectată provincie românească, a colegului şi şefului meu, la fel de respectat. Ajungem după peripeţiile drumului cu trenul în comunism, în Vama mea Bucovineană, nod de cale ferată în care staţiona rapidul Bucureşti-Vatra Dornei, numai datorită Moldoviţei, sau mai bine zis Mănăstirii Moldoviţa, deosebită oază de libertate, lăstă de comunişti ca să ajungă turiştii la Mărul de aur al UNESCO............!!!!!.
Trenul opreşte în Vama la ora cinci dimineaţa şi noi toţi, copii, femei, bărbaţi, bagaje, cadouri, dorinţe, visuri şi ambiţii, .....coborâm la Vama, într-un minut, parcă basculaţi de....... vreme, de dorinţe şi aşteptări.......!!!!.
Trenul pleacă şi ne-a părăsit.... în gara izolată între munţi, lăsându-ne pradă liniştei eterne a Bucovinei mele iubite, dar şi dorite a colegului şi şefului meu mult respectat......
Angajăm o căruţă să ne ducă la mine acasă, o căruţă ce trecea prin gară, doar la îndemnul Bunului Dumnezeu,... ce a avut grijă de noi şi l-a rătăcit pe săracul muritor ...căruţaş să treacă pe acolo... , sau la dorinţa iubitei şi mult stimatei mele mame care l-a rugat pe Domnul Dumnezeu să ne călăuzească să ajungem mai repede la aşteptarea sa nerăbdătoare, să ne afle acasă aşa de neaşteptat şi de dorit, de un an de zile. Ne-am urcat bagajele în căruţă, unul peste altul, copii peste bagaje, spre bucuria celor trei băieţi Stefan, Radu şi Adrian şi peste ei roua dimineţii bucovinene, şi peste toate astea bucuria noastră a maturilor , parcă scăpaţi de griji, de obligaţii, de nemulţumiri, de răutăţi şi alte cele orăşeneşti, pe care le-am uitat în trenul de ......vatra, să se ducă..., ducă-se...!!!!!!....Plecăm din gară cu bucuria deosebită a celui ce se află în concediu, fără grija că mâine are treabă, că mâine are ceva de făcut...., ce nu ştie, era frumos,... calul tropotea pe drum, .....noi maturii ne amuzam de bucuria copiilor noştrii, iar a copiilor de bucuria noastră, că i-am scăpat pentru totdeauna de comunismul ...ce atât de mult îi supăra probabil......genetic prin suferinţele noastre.
-Trop, trop, trop.... ajungem la troiţă şi de acola la stânga pe uliţa pe care genialii edili săteni o botezase-ră în mod genial, Mihai Eminescu şi deodată ne aflăm în faţa casei mele de peste uliţa Troiţei situată peste pârâul Barbuştei ce trimitea lacrimile sate torente în Moldova sa multiseculară pe care a alimentat-o necontenit cu vrajba şi iubirea sa de lacrimi şi de dor...!!!!!!!!!!!!.
Căruţa opreşte în faţa podeţului peste pârâul Barbuştei şi ne află în mod liber în faţa unei gospodării vechi bucovinene, formată din, casă, dependinţe, curte mare, curte mică, grădinnuţă, grădină, livadă, uliţe, vecini şi o linişte ceţoasă ce se manifesta la acea oră matinală. Totul era linişte, rouă, ceaţă slabă, orizonturi colore, peste care se aglomerează bucuria noastră a tuturor, copii, neveste, maturi, musafiri sau gazde, uliţă, casă. gard căruţă şi cal, care paşte cu nerăbdare în curtea mea plină de iarbă numai bună de păscut cu nesaţ, la care am deschis poarta spre accesul veniţilor. Intrăm în ogradă, cum zice bucovineanul, cu tot venitul nostru de luftari dornici de aerul Bucovinei, dar mai ales de libertatea neamului ce urlă în venele noastre dornice de libertate neştiută, dealtfel.
Lelea Domnica Colăcioaia, era la post, cu maxilarul inferior sprijinit de poarta casei sale, mestecând încet din cei doi dinţi de pe maxilarul inferior şi strigă din toţi plămânii ei de om bătrân.....!
-Naaaa, da bine aţi venit la noi, Gavriluţ tu eşti,.... Bââi’..neaţa,... da cu cine ai venit,.. zice ea indiscret, scrutând cu ochii slabi de vedere orizontul uliţei secularea a satului.
-Am venit cu colegi de-ai mei de la oraş, să petrecem aici la noi vacanţa, zic eu, să vadă ce frumos este în satul nostru, să se odihnească de zgomotul oraşului,... să audă cum strigă ....liniştea pe uliţa noastră, fără s-o audă nimenea,.. Lele Domnică!, zic eu.
-Na, da bine aţi venit la noi dragii noştrii, că noi vă aşteptăm de mult,..... dar n-aţi venit, .....ăăăă...racuţu de mine, of, of, of.......!!!!!.
-Da noi nu putem să venim când vrem, zic eu, lele Domnică, că nu ne dă voie stăpânul nostru, ce ne are angajaţi, noi suntem altceva decât şti matale că se întâmplă aici, la voi, ce sunteţi oameni liberi...........!!!!!!!!!!!!!!!!, de sute de ani......, ca voi................!
-Na, da cine v-o pus să fiţi slugi, ...Gavriluţ....!!!!!,.......
......................................................................................................................
-De ce ai vrut altceva decât, moş-tu Ghiorghi a Harhotarului, sau decât tactu.. Ion, fain bărbat,......................!!!!!!!!!!!!!!!!., sau decât cumătru Niculai, sau Toader, faini bărbaţi, zice ea.............., da voi sunteţi slabi..... nu puteţi să vă opuneţi vremurilor cum ne-am opus noi, zâce ea..............!, spre disperarea mea ce nu înţelegea nimic din ce spunea eterna mea vecină..... a Harhotarilor seculari..........!, pe uliţa Troiţei.
Musafirul meu Aramă....... a Har, Har, har, har...... străbunilor săi Sibieni a scăpat, poate, o lacrimă la tristeţeţea mea neexprimată, dar dur fiind prin fire şi educaţie, mi-a zis atunci,.....
-Măi băiete, eşti un idiot că nu vi aici, unde urlă libertatea în tot, în firul de iarbă, în frunza pomului, în lacrima moşilor, în frumuseţea locurilor, în pârâul secular al casei tale seculare, în tot ce ai aici, ......eu dacă aveam ce ai tu , poate nu eram atât de vitregit de soarta........ râvniţilor golani ai politicii româneşti, care m-au băgat în puşcărie, pe mine şi pe tatăl meu, care n-------a avut decât o vină.........., să fie la fel de liber ca voi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!, Harhotarilor, seculari..........!., da eu cu ai mei eram nişte amărâţi de industriaşi care ne respectam statutul de oameni de bună credinţă, care doream să ne respectăm participanţii la bunăstarea noastră de capitalişti micuţi ai capitalismului deabia început în România Vândută Puterilor Lumii...............................!, Ce ironie a sorţii, ce Porcărie a morţii, ce ...............!!!!!!!!!!!!!!!, mizerie a tot ce a scornit istoria crudă a umanităţii, ce porcărie ..................Cred că suferea cumplit la văzul şi mai ales simţul libertăţii ce ieşea prin toţi porii Străvechii Bucovine.
Descărcăm bagajele din căruţă şi le aşezăm grămadă pe şoprul casei ţărăneşti, în timp ce copii s-au aruncat în iarba curţii, verde şi sănătoasă de-ţi venea s-o mănânci nu alta. Noi cei maturi suntem întâmpinaţi de mama, cu figura ei blajină de bucovineancă rămasă văduvă de tânără. Le fac cunoştinţă cu mama la musafiri şi atunci observ admiraţia cu care o priveau soţii Aramă pe mărunţica şi slăbuţa mea mamă ce era muncită de atâtea treburi ce trebuiau făcute la o gospodărie mare, la care ea era şi femeie şi bărbat. Avea mâinile bătătorite de munca pământului, de munca fizică, obligată s-o facă că nu avea cine, după ce tata se pierduse cu numai şase ani mai înainte, dar şi de o poliartrită urâtă care o chinuia cumplit şi care se localizase la mâini, probabil de la spălatul cu apă rece de la fântâna din curtea casei. Poate de la munca în ger pe care o făcuse în timpul războiului, când fiind fata cea mai mare rămasă acasă, bărbaţii fiind în război, se ducea în pădure şi aducea lemne de foc, le tăia, le despica şi aveau cu ce face foc în casă, pentru mama ei bolnavă şi sora ei mai mică. Şi poate şi o moştenire genetică având în vedere că majoritatea bucovinenilor erau reumatici din cauza umezelii din aer şi a frigului iernilor lungi din obcinile Bucovinei. Mama ne pofteşte în casă, întâi musafirii şi apoi noi ai casei. Întrăm într-o cameră lungă de vreo zece metrii şi lată de aproape patru ce avea în capăt o sobă uriasă ce ocupa o parte din ultima treime a camerei. Soba în stil bucovinean vechi era lipită de peretele din dreapta camerei, iar în stânga în faţă avea o plită cu două plăci de criţă, sau fontă cum îi zic azi oamenii. Dedesubt era locul focarul, cu portiţă mică tot de criţă şi sub ele cenuşarul prin care se creea şi tirajul necesar pentru întreţinerea focului în sobă. În dreapta sobei în continuarea plitei se afla hornul imens sub care se afla cuptorul de făcut pâine şi colaci de sărbători, a cărui boltă era făcută din cărămidă roşie ţărănească coaptă în cuptoarele lui Chirilă cărămidarul satului, probabil vre-un răs -străbunic al actualei familii Chirilă din Vama. Întreaga construcţie era sprijinită în partea stângă de un stâlp de oţel, numit pociumb, ce sprijinea întreaga structură a hornului ce ducea tot fumul direct în podul casei, atât de la plită cât şi de la cuptorul de pâine. În spatele hornului uriaş se afla cupchiorul,cum îi spuneau ei, un loc de doi pe doi metrii situat deasupra cuptorului de pâine pe care se afla un strujac de pănuşi de păpuşoi, si peste care se afla o pocladă de lână ce acoperea întreaga suprafaţă. Tot aici erau şi trei perne mari de puf de gânscă şi o pătură înbrăcată în cearceaf alb, şi un cearceaf, tot alb confecţionat din pânză albă de bumbac ghilită la soare, cu o dantelă pe margine tot din bumbac alb, ce înconjura cearceaful ca un chenar. În partea din stânga sobei se afla o laviţă lată de peste jumătate de metru lungă de vreo patru, acoperită cu o scoarţă de lână cu model popular vârstat, ce acoperea laviţa pe toată lungimea ei. În capătul dinspre cameră a laviţei se afla o masă mare acoperită cu o faţă de masă albă de bumbac, apoi un scaun şi un pat cu tăblii la capete acoperit cu un cerceaf tot alb şi perne pe el. Pe peretele perpendicular se afla un dulap ţărănesc cu blidar pe el şi un geam situat între pat şi blidar. Pe celălalt perete era uşa camerei, un lavoar cu lighean pentru spălat şi încă un pat ca şi celălalt, apoi soba descrisă înainte. Pe jos erau covoare ţărăneşti de lână vârstate cu diverse culori, predominant cu vârste albe şi galbene verzui şi grena ce alternau precum valurile apei. La geamuri şi la uşa de la intrare erau câte două draperii laterale şi una deasupra , cusute cu modele populare de mama, draperii ce încadrau perdeaua albă simplă a geamurilor, sau uşa camerei. Aceasta era bucătăria casei şi de fapt camera mamei, unde ea stătea şi cosea aşezată pe laviţă în dreptul geamului pentru a avea lumină naturală. Curăţenia şi ordinea din casă i-a surprins pe musafiri şi mai ales intimitatea şi armonia policromă a obiectelor din camera predominant albă, inclusiv a pereţilor zugrăviţi cu var alb puţin bleu. Am fost întrebat cine a cusut şi făcut toate cele din cameră iar cînd au auzit că ea, cu mâinile acelea contorsionate de poliartrită, au fost şi mai uluiţi de deosebita hărnicie şi dorinţă de frumos nativ a mamei. După ce am văzut camera mamei am dus musafirii în camera mare să se aranjeze şi să-şi aşeze bagajele. Cele două camere puse la dispoziţia musafirilor şi copiilor lor erau aproape la fel ornamentate dar de aici lipsea soba uriaşă cu cuptor, din bucătărie, sobele fiind obişnuite, aşezate pe colţ şi cu o construcţie interesantă în două coloane dispuse una în stânga şi una în dreapta colţului camerei. După ce musafirii s-au aranjat şi-au desfăcut bagajele şi şi-au ordonat lucrurile în cameră, am ieşit cu toţii afară în curte unde eu între timp am întins o masă cu scaune pentru a lua micul dejun, că se făcuse deja ora nouă şi ceva.....
Ne aşezăm cu toţii la masă adulţi şi copii, copii mănâncă rapid o cană de lapte şi un ou, o bucată de brânză cu unt şi pâine şi nerăbdători cu sandviciul în mână o zbughesc la joacă prin curtea cu iarbă, noi fiind bucuroşi de bucuria şi hazul lor. Noi maturii am băut o cafea făcută pe un reşou electric cu două achiuri foarte bun pentru gătit uşor, ce asigura serviciul în perioada de vară, când nu se făcea foc în sobă, decât seara pentru prepararea cinei. Tocmai când ne beam cafeaua se aude scârţâitul porţii de la intrarea în curte şi după câteva minute apare la colţul casei o făptură înbrăcată în costum popular, cu opinci cu nojiţe negre peste colţunii albi de lână, cu priştoare de lână neagră cu vârste de mătase galbenă şi fir auriu, prinsă-n brâul aflat la talia făpturii, cu poale albe ce ieşiau de sub priştoare şi un cămeşoi din pânză de in ţesută în casă cu pui de diverse culori cu mărgeluşe mici cusute pe mânecile cămeşoiului, la altiţă şi ciupag. Pe cap avea o broboadă neagră ce înfăşura capul lăsând afară doar faţa făpturii....., iar la gât se afla un şirag de mărgele mari din ceva negru lucios. Făptura înaintează spre masa noastră şi ne spune:
-Na, dapăi poftă mare la gospodari şi voie bună să vă dea Dumnezeu şi sănătate să mai veniţi la noi !!.........
Făptura, era vecina Domnica Colăcioaia, ce venise gătită tare să ne dea bineţe, după ce ne aşteptase la poartă cu noaptea în cap.
Eu, gazdă simţindu-mă, îi ofer o cafea şi o întreb:
-Lele Domnică, bei o holercă sau este prea dimineaţă?..
-Da-păi prea dimineaţă este pentru murit, da nu pentru muncit şi băut holercă, zice ea, aşezăndu-se tacticos pe scaunul lăsat liber la masă de unul din copii. Mama se scuzase şi plecase la treburile casei, după ce băuse şi ea o cafea cu lapte, lăsându-ne în compania lelei Domnica care la vârsta ei de peste optzeci de ani, era lăsată de copii ei acasă să aibă grijă de gospodărie, mai mult de păsări şi porci. Vitele şi animalele mari, cai boi,.. erau toate la deal cum zice bucovineanul, adică la gospodăria pe care fiecare o avea pe obcinele bucovinei acolo unde aveau mai mult pământ şi unde mergeau vara la făcut fânul necesar pentru hrana animalelor iarna.
Eu aduc sticla de holercă ce era un coniac adus de noi de la oraş, un coniac albanez, destul de bine făcut pentru acea perioadă de plin comunism din România. Aranjez trei pahare mari cu lămâie şi le glazez cu zahăr, numai pentru bărbaţi şi pentru lelea Domnica cea dornică de holercă. Soţiile noastre nu doreau să bea aşa de dimineaţă ele savurând încă cafeaua. Colegul meu aprinde pipa trăgând cu nesaţ din ea, eu o ţigară cu filtru şi nevestele tot ţigări ţinute graţios între degetele cu manechiură bine îngrijită de un roşu pal lucios.
Lelea Domnica ia paharul tacticos şi soarbe cu nesaţ licoarea galben roşcată din pahar şi zice plină de voie bună:
- Îîîuuu câââ bunâiiiii !.. şi brusc deşartă tot conţinutul paharului printre cei doi dinţi pe care bătrâneţea îi mai lăsare în gura sa unul în stânga şi unul în dreapta gurii mărginite de riduri şi două fire de păr mai lung lăsate acolo, pe buza de sus, să compecteze portretul băbuţei hâtre şi vorbăreţe.
- După ce termină licoarea din pahar îi atrag atenţia unghiile roşii ale nevestelor noastre, precum toca roşie a toreadorului, unui taur şi începe lelea Domnica atacul de nedescris asupra femeii moderne..., materializată loco de nevestele noastre.......
- Vai di mini şi di mini, da cum ţâneţ ceva în mânurili cu ghearili celi roşi câ eu n-aş putea ţâni, nici acu, nici fusu, nici spata, tişiţa.. nici ... şi înşiră o groază de instrumente populare cu care femeile bucovinene realizau atâtea frumuseţi vestimentare şi ornamentale pentru ele şi familiile lor......
- Hăracuţu di mini şi di mini da noi când eram mai tiniri,..... da mai puni Gavriluţ o holercă,...... eram harnici câ aveam copchii mulţ, pe cari trebuia să-i înbrăcăm numai din mânurili noastri şi barbat şi casâ şi ştergari şi ţoluri şi poclăzi şi bluzi, colţuni, iţari, cioarici, lăiceri, sumani, brâie, bârneţe, cămeşoaie şi poale cu înpchistrituri şi mâncari pentru copchii, bărbat şi soacrâ şi mâncari la animali, de crescut pui, reţe, gânşti câ trebuiau peni şi oi câ ni trebuia lânâ şi adu apâ în casâ şi lăiazâ câmeşi şi ................, nu mai avei când să-ţi faci unghii roşi şi nici sâ ti plângi câ dacă nu erai bunâ îţ trăgea bârbatu o bătaii de-ţi făcea unghiili roşi pi loc di nuţ mai trebuia nimnică în vecii vecilor.
Nevestelor nu le-a plăcut mustrarea băbuţei şi ripostează cu tărie şi ele în special nevasta mea ce o cunoştea de mult pe vecina Domnica, ce venea pe la mama şi când veneam noi singuri acasă, fără musafiri......
- Dapă’i lele Domnică, noi avem servici, aducem şi noi bani în casă ca şi bărbaţii noştrii şi de multe ori chear mai mulţi, ducem toată casa de la oraş, cumpărături, mâncare, curăţenie, spălat, educarea copiilor şi altele şi pe deasupra trebuie să ne pregătim şi acasă pentru servici, să ne aranjăm să fim frumoase că altfel se uită bărbaţii noştri la altele mai faine şi mai gătite ca noi, că şi acum ca şi când spuneai matale casa presupune muncă multă !.....
- Îîîuuu câââ bunâiiiii !..spune lelea şi soarbe iar conţinutul paharului într-o duşcă rusească, rapidă şi .........
Dacă a văzut că are reacţiune la părerile ei, lelea Domnica schimbă vorba şi-l întreabă pe şeful meu, adoptând stilul apelativ al bucovineanului:
- Hăracuţu di mini şi di mini.... domnu Ştefănucă,.....
-cum îi Gavriluţ a nost’ acolo la sarvici, ...e ceva de capu’ lui ori nu?.. , îi bun di ceva?.. ori ni facii di râs acolo departe?.., undi am înţăles câ mâtăluţâ eşti hohman....
Colegul şi şeful meu, un om integru şi foarte riguros şi corect, care nu se prea înghesuia să laude pe nimeni, cu atât mai mult subalternii, dar deştept fiind spune:
- lele Domnică, dacă nu merita respectul meu, nu eram acum aici şi........ mai ales cu toată familia mea.!.....,
Eu, sincer să fiu nu mă aşteptam la asemenea apreciere deosebită ce spunea mai mult, sau mult mai mult decât întrebase lelea Domnica, mă simt obligat să complectez discuţia astfel:
- lele Domnică, domnu’ Aramă este de fapt omul care mi-a pus creionul ingineriei în mînă şi m-a făcut să văd în inginerie adevăratul ei sens acela de creator, de inovator de modelator al materiei funcţie de imaginaţia sau dorinţele omului creator......
- Faini bărbaţi !,.... zice lelea Domnica, scoţind de la brâu o năframă înflorată, ştergându-şi o lacrimă ce aluneca pe sub ochi spre cei doi peri, de deasupra gurii ca doi palmieri în deşertul feţei pline de dunele ridurilor de bătrâneţe şi suferinţe acumulate în timp.
Băbuţa veselă şi dornică de conversaţie se ridică de la masă, mulţumind de primire şi adresându-se musafirilor noştrii, le spune:
- Dumnezău sâ vă blagoslovească cu ce’i mai bun aici la noi în Bucovina, să vă ajute să vedeţi tot ce’i fain şi sâ iertaţi tot ce’i rău şi ce nu’i fain la noi......!!!
- Mai vin pe la m’neavoastră mai târzâu, că mă duc sâ am grijâ de casâ... că tare m’ii drag sâ vă văd.... şâ sâ povestim, am sâ vin sâ vă cânt.... doine din bătrâni.!!!!.
După plecarea hâtrei mele vecine, care m-a încântat prin isteţimea şi frumuseţea sufletului său, am simţit din nou admiraţia în ochii oaspeţilor mei, atât pentru oameni cât şi pentru peisajul înconjurător plin de frumuseţe şi istorie seculară...... şi poate mai mult.
Plecăm, cu copii cu tot, pe dealul Buzăului să vedem localitatea Vămii, de sus de pe dealurile înconjurătoare, ....trecem Moldova pe un podeţ suspendat pe două sârme, ce se legana la fiecare pas, spre bucuria copiilor şi disperarea nevestelor noastre manichiurate, urcăm dealul Buzăului şi ajungem în poiana lu’ Chiril de unde se vedea valea Vămii Moldoviţei seculare.......
Aud în stânga mea, unde era colegul meu,.... admirând peisajul splendid policrom ce se desfăsura sub ochii noştrii, plecând de la roşul frunzelor de mac din livezile bucovineanului, până la violetul vineţiu al unui nor ce prevestea furtună în Bucovila, parcurgând tot verdele de care era capabil acel Rai al culorilor.....
-Dulce Bucovină, veselă grădină.................,
-ce mult am dorit........... să te cunosc!...................
Atunci, două lacrimi mari sau scurs pe obrazul meu complectând torentul ce începuse pe obrazul vecinei Domnica şi aştepta să se reverse din micul nor violet de pe cerul senin al Bucovinei ........, să ude grădina Maicii Domnului.......
Vrilax,amintire din Vama Bucovinei, 1978,
-srisă la 04.01.2009
Peste drum de casa veche ţărănească a Axântarilor, Harhotari din Vama Moldoviţei trăia o familie blajină de gospodari, a cărei bătrână Domnica era un talent de netăgăduit în bocet şi poezie spontană populară. Ironia satului bucovinean o poreclea Colăcioaia, poreclă ce-i venea de la porecla iniţială de cinci colaci pe care o purtau toţi cei din familie, probabil de la faptul că femeea a avut cinci băieţi care dacă mergeau la înmormântare primeau cinci colaci. Din nefericire Lelei Domnica i-au murit trei băieţi în război şi a rămas numai cu doi băieţi, Niţucă şi Vladimir şi cu o fată Grapina, căsătorită la Dorna Candreni.
Grapina moştenise talentul de poet popular al mamei sale Domnica Colăcioaia şi a ajuns un celebru rapsod popular, ce a jucat şi în filme româneşti cum a fost baltagul, unde a bocit la înmormântarea rămăşiţelor lumeşti ale lui Lipan eroul lui Sadoveanu, şi soţul mort al Vitoriei, şi în alte scene cinematografice unde s-a manifestat ca rapsod popular recunoscut şi apreciat pentru talentul de netăgăduit.
Dar nu despre asta doresc să vă povestesc ci despre deosebitul simţ critic al Colăcioaiei şi deosebita atitudine civică şi critică pe care o avea o simplă ţărancă bucovineancă.
Am venit odată acasă cu musafiri importanţi, pe care i-am adus să cunoască Bucovina mult disputată,.... ca zonă turistică în perioada comunistă a României.
Era un deosebit inginer numit Aramă, cu familia sa, un deosebit om tehnic, şef al cercetării de la Progresul Brăila, om cu un simţ deosebit tehnic şi ştiinţific cu care am avut norocul să muncesc la începutul carierei mele de inginer, fiindu-mi şef direct în activitatea de cercetare, unde am fost repartizat ca proaspăt cercetător, la absolvirea facultăţii.
Când vorbeam la serviciu despre Bucovina m-a surprins atitudinea de respect pe care o simţeam în manifestările şefului Aramă, şi deabia după mulţi ani am aflat că această atitudine se manifesta deoarece acest om, condamnat politic la muncă silnică pentru douăzecişicinci de ani, a avut în detenţie colegi de suferinţă bucovineni, dintre sumanele negre, care erau adevăraţi bărbaţi puternici, ce se comportau cu o atitudine de adevăraţi oameni.
De aici a plecat invitaţia de a vedea şi vizita Bucovina, împreună, la casa mea părintească de peste drum de Domnica Colăcioaia.
Sunt de atunci treizeci de ani şi noi plecăm de la Brăila în luna Iulie să ne petrecem concediul la Vama, în Bucovina mea iubită şi mult respectată provincie românească, a colegului şi şefului meu, la fel de respectat. Ajungem după peripeţiile drumului cu trenul în comunism, în Vama mea Bucovineană, nod de cale ferată în care staţiona rapidul Bucureşti-Vatra Dornei, numai datorită Moldoviţei, sau mai bine zis Mănăstirii Moldoviţa, deosebită oază de libertate, lăstă de comunişti ca să ajungă turiştii la Mărul de aur al UNESCO............!!!!!.
Trenul opreşte în Vama la ora cinci dimineaţa şi noi toţi, copii, femei, bărbaţi, bagaje, cadouri, dorinţe, visuri şi ambiţii, .....coborâm la Vama, într-un minut, parcă basculaţi de....... vreme, de dorinţe şi aşteptări.......!!!!.
Trenul pleacă şi ne-a părăsit.... în gara izolată între munţi, lăsându-ne pradă liniştei eterne a Bucovinei mele iubite, dar şi dorite a colegului şi şefului meu mult respectat......
Angajăm o căruţă să ne ducă la mine acasă, o căruţă ce trecea prin gară, doar la îndemnul Bunului Dumnezeu,... ce a avut grijă de noi şi l-a rătăcit pe săracul muritor ...căruţaş să treacă pe acolo... , sau la dorinţa iubitei şi mult stimatei mele mame care l-a rugat pe Domnul Dumnezeu să ne călăuzească să ajungem mai repede la aşteptarea sa nerăbdătoare, să ne afle acasă aşa de neaşteptat şi de dorit, de un an de zile. Ne-am urcat bagajele în căruţă, unul peste altul, copii peste bagaje, spre bucuria celor trei băieţi Stefan, Radu şi Adrian şi peste ei roua dimineţii bucovinene, şi peste toate astea bucuria noastră a maturilor , parcă scăpaţi de griji, de obligaţii, de nemulţumiri, de răutăţi şi alte cele orăşeneşti, pe care le-am uitat în trenul de ......vatra, să se ducă..., ducă-se...!!!!!!....Plecăm din gară cu bucuria deosebită a celui ce se află în concediu, fără grija că mâine are treabă, că mâine are ceva de făcut...., ce nu ştie, era frumos,... calul tropotea pe drum, .....noi maturii ne amuzam de bucuria copiilor noştrii, iar a copiilor de bucuria noastră, că i-am scăpat pentru totdeauna de comunismul ...ce atât de mult îi supăra probabil......genetic prin suferinţele noastre.
-Trop, trop, trop.... ajungem la troiţă şi de acola la stânga pe uliţa pe care genialii edili săteni o botezase-ră în mod genial, Mihai Eminescu şi deodată ne aflăm în faţa casei mele de peste uliţa Troiţei situată peste pârâul Barbuştei ce trimitea lacrimile sate torente în Moldova sa multiseculară pe care a alimentat-o necontenit cu vrajba şi iubirea sa de lacrimi şi de dor...!!!!!!!!!!!!.
Căruţa opreşte în faţa podeţului peste pârâul Barbuştei şi ne află în mod liber în faţa unei gospodării vechi bucovinene, formată din, casă, dependinţe, curte mare, curte mică, grădinnuţă, grădină, livadă, uliţe, vecini şi o linişte ceţoasă ce se manifesta la acea oră matinală. Totul era linişte, rouă, ceaţă slabă, orizonturi colore, peste care se aglomerează bucuria noastră a tuturor, copii, neveste, maturi, musafiri sau gazde, uliţă, casă. gard căruţă şi cal, care paşte cu nerăbdare în curtea mea plină de iarbă numai bună de păscut cu nesaţ, la care am deschis poarta spre accesul veniţilor. Intrăm în ogradă, cum zice bucovineanul, cu tot venitul nostru de luftari dornici de aerul Bucovinei, dar mai ales de libertatea neamului ce urlă în venele noastre dornice de libertate neştiută, dealtfel.
Lelea Domnica Colăcioaia, era la post, cu maxilarul inferior sprijinit de poarta casei sale, mestecând încet din cei doi dinţi de pe maxilarul inferior şi strigă din toţi plămânii ei de om bătrân.....!
-Naaaa, da bine aţi venit la noi, Gavriluţ tu eşti,.... Bââi’..neaţa,... da cu cine ai venit,.. zice ea indiscret, scrutând cu ochii slabi de vedere orizontul uliţei secularea a satului.
-Am venit cu colegi de-ai mei de la oraş, să petrecem aici la noi vacanţa, zic eu, să vadă ce frumos este în satul nostru, să se odihnească de zgomotul oraşului,... să audă cum strigă ....liniştea pe uliţa noastră, fără s-o audă nimenea,.. Lele Domnică!, zic eu.
-Na, da bine aţi venit la noi dragii noştrii, că noi vă aşteptăm de mult,..... dar n-aţi venit, .....ăăăă...racuţu de mine, of, of, of.......!!!!!.
-Da noi nu putem să venim când vrem, zic eu, lele Domnică, că nu ne dă voie stăpânul nostru, ce ne are angajaţi, noi suntem altceva decât şti matale că se întâmplă aici, la voi, ce sunteţi oameni liberi...........!!!!!!!!!!!!!!!!, de sute de ani......, ca voi................!
-Na, da cine v-o pus să fiţi slugi, ...Gavriluţ....!!!!!,.......
......................................................................................................................
-De ce ai vrut altceva decât, moş-tu Ghiorghi a Harhotarului, sau decât tactu.. Ion, fain bărbat,......................!!!!!!!!!!!!!!!!., sau decât cumătru Niculai, sau Toader, faini bărbaţi, zice ea.............., da voi sunteţi slabi..... nu puteţi să vă opuneţi vremurilor cum ne-am opus noi, zâce ea..............!, spre disperarea mea ce nu înţelegea nimic din ce spunea eterna mea vecină..... a Harhotarilor seculari..........!, pe uliţa Troiţei.
Musafirul meu Aramă....... a Har, Har, har, har...... străbunilor săi Sibieni a scăpat, poate, o lacrimă la tristeţeţea mea neexprimată, dar dur fiind prin fire şi educaţie, mi-a zis atunci,.....
-Măi băiete, eşti un idiot că nu vi aici, unde urlă libertatea în tot, în firul de iarbă, în frunza pomului, în lacrima moşilor, în frumuseţea locurilor, în pârâul secular al casei tale seculare, în tot ce ai aici, ......eu dacă aveam ce ai tu , poate nu eram atât de vitregit de soarta........ râvniţilor golani ai politicii româneşti, care m-au băgat în puşcărie, pe mine şi pe tatăl meu, care n-------a avut decât o vină.........., să fie la fel de liber ca voi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!, Harhotarilor, seculari..........!., da eu cu ai mei eram nişte amărâţi de industriaşi care ne respectam statutul de oameni de bună credinţă, care doream să ne respectăm participanţii la bunăstarea noastră de capitalişti micuţi ai capitalismului deabia început în România Vândută Puterilor Lumii...............................!, Ce ironie a sorţii, ce Porcărie a morţii, ce ...............!!!!!!!!!!!!!!!, mizerie a tot ce a scornit istoria crudă a umanităţii, ce porcărie ..................Cred că suferea cumplit la văzul şi mai ales simţul libertăţii ce ieşea prin toţi porii Străvechii Bucovine.
Descărcăm bagajele din căruţă şi le aşezăm grămadă pe şoprul casei ţărăneşti, în timp ce copii s-au aruncat în iarba curţii, verde şi sănătoasă de-ţi venea s-o mănânci nu alta. Noi cei maturi suntem întâmpinaţi de mama, cu figura ei blajină de bucovineancă rămasă văduvă de tânără. Le fac cunoştinţă cu mama la musafiri şi atunci observ admiraţia cu care o priveau soţii Aramă pe mărunţica şi slăbuţa mea mamă ce era muncită de atâtea treburi ce trebuiau făcute la o gospodărie mare, la care ea era şi femeie şi bărbat. Avea mâinile bătătorite de munca pământului, de munca fizică, obligată s-o facă că nu avea cine, după ce tata se pierduse cu numai şase ani mai înainte, dar şi de o poliartrită urâtă care o chinuia cumplit şi care se localizase la mâini, probabil de la spălatul cu apă rece de la fântâna din curtea casei. Poate de la munca în ger pe care o făcuse în timpul războiului, când fiind fata cea mai mare rămasă acasă, bărbaţii fiind în război, se ducea în pădure şi aducea lemne de foc, le tăia, le despica şi aveau cu ce face foc în casă, pentru mama ei bolnavă şi sora ei mai mică. Şi poate şi o moştenire genetică având în vedere că majoritatea bucovinenilor erau reumatici din cauza umezelii din aer şi a frigului iernilor lungi din obcinile Bucovinei. Mama ne pofteşte în casă, întâi musafirii şi apoi noi ai casei. Întrăm într-o cameră lungă de vreo zece metrii şi lată de aproape patru ce avea în capăt o sobă uriasă ce ocupa o parte din ultima treime a camerei. Soba în stil bucovinean vechi era lipită de peretele din dreapta camerei, iar în stânga în faţă avea o plită cu două plăci de criţă, sau fontă cum îi zic azi oamenii. Dedesubt era locul focarul, cu portiţă mică tot de criţă şi sub ele cenuşarul prin care se creea şi tirajul necesar pentru întreţinerea focului în sobă. În dreapta sobei în continuarea plitei se afla hornul imens sub care se afla cuptorul de făcut pâine şi colaci de sărbători, a cărui boltă era făcută din cărămidă roşie ţărănească coaptă în cuptoarele lui Chirilă cărămidarul satului, probabil vre-un răs -străbunic al actualei familii Chirilă din Vama. Întreaga construcţie era sprijinită în partea stângă de un stâlp de oţel, numit pociumb, ce sprijinea întreaga structură a hornului ce ducea tot fumul direct în podul casei, atât de la plită cât şi de la cuptorul de pâine. În spatele hornului uriaş se afla cupchiorul,cum îi spuneau ei, un loc de doi pe doi metrii situat deasupra cuptorului de pâine pe care se afla un strujac de pănuşi de păpuşoi, si peste care se afla o pocladă de lână ce acoperea întreaga suprafaţă. Tot aici erau şi trei perne mari de puf de gânscă şi o pătură înbrăcată în cearceaf alb, şi un cearceaf, tot alb confecţionat din pânză albă de bumbac ghilită la soare, cu o dantelă pe margine tot din bumbac alb, ce înconjura cearceaful ca un chenar. În partea din stânga sobei se afla o laviţă lată de peste jumătate de metru lungă de vreo patru, acoperită cu o scoarţă de lână cu model popular vârstat, ce acoperea laviţa pe toată lungimea ei. În capătul dinspre cameră a laviţei se afla o masă mare acoperită cu o faţă de masă albă de bumbac, apoi un scaun şi un pat cu tăblii la capete acoperit cu un cerceaf tot alb şi perne pe el. Pe peretele perpendicular se afla un dulap ţărănesc cu blidar pe el şi un geam situat între pat şi blidar. Pe celălalt perete era uşa camerei, un lavoar cu lighean pentru spălat şi încă un pat ca şi celălalt, apoi soba descrisă înainte. Pe jos erau covoare ţărăneşti de lână vârstate cu diverse culori, predominant cu vârste albe şi galbene verzui şi grena ce alternau precum valurile apei. La geamuri şi la uşa de la intrare erau câte două draperii laterale şi una deasupra , cusute cu modele populare de mama, draperii ce încadrau perdeaua albă simplă a geamurilor, sau uşa camerei. Aceasta era bucătăria casei şi de fapt camera mamei, unde ea stătea şi cosea aşezată pe laviţă în dreptul geamului pentru a avea lumină naturală. Curăţenia şi ordinea din casă i-a surprins pe musafiri şi mai ales intimitatea şi armonia policromă a obiectelor din camera predominant albă, inclusiv a pereţilor zugrăviţi cu var alb puţin bleu. Am fost întrebat cine a cusut şi făcut toate cele din cameră iar cînd au auzit că ea, cu mâinile acelea contorsionate de poliartrită, au fost şi mai uluiţi de deosebita hărnicie şi dorinţă de frumos nativ a mamei. După ce am văzut camera mamei am dus musafirii în camera mare să se aranjeze şi să-şi aşeze bagajele. Cele două camere puse la dispoziţia musafirilor şi copiilor lor erau aproape la fel ornamentate dar de aici lipsea soba uriaşă cu cuptor, din bucătărie, sobele fiind obişnuite, aşezate pe colţ şi cu o construcţie interesantă în două coloane dispuse una în stânga şi una în dreapta colţului camerei. După ce musafirii s-au aranjat şi-au desfăcut bagajele şi şi-au ordonat lucrurile în cameră, am ieşit cu toţii afară în curte unde eu între timp am întins o masă cu scaune pentru a lua micul dejun, că se făcuse deja ora nouă şi ceva.....
Ne aşezăm cu toţii la masă adulţi şi copii, copii mănâncă rapid o cană de lapte şi un ou, o bucată de brânză cu unt şi pâine şi nerăbdători cu sandviciul în mână o zbughesc la joacă prin curtea cu iarbă, noi fiind bucuroşi de bucuria şi hazul lor. Noi maturii am băut o cafea făcută pe un reşou electric cu două achiuri foarte bun pentru gătit uşor, ce asigura serviciul în perioada de vară, când nu se făcea foc în sobă, decât seara pentru prepararea cinei. Tocmai când ne beam cafeaua se aude scârţâitul porţii de la intrarea în curte şi după câteva minute apare la colţul casei o făptură înbrăcată în costum popular, cu opinci cu nojiţe negre peste colţunii albi de lână, cu priştoare de lână neagră cu vârste de mătase galbenă şi fir auriu, prinsă-n brâul aflat la talia făpturii, cu poale albe ce ieşiau de sub priştoare şi un cămeşoi din pânză de in ţesută în casă cu pui de diverse culori cu mărgeluşe mici cusute pe mânecile cămeşoiului, la altiţă şi ciupag. Pe cap avea o broboadă neagră ce înfăşura capul lăsând afară doar faţa făpturii....., iar la gât se afla un şirag de mărgele mari din ceva negru lucios. Făptura înaintează spre masa noastră şi ne spune:
-Na, dapăi poftă mare la gospodari şi voie bună să vă dea Dumnezeu şi sănătate să mai veniţi la noi !!.........
Făptura, era vecina Domnica Colăcioaia, ce venise gătită tare să ne dea bineţe, după ce ne aşteptase la poartă cu noaptea în cap.
Eu, gazdă simţindu-mă, îi ofer o cafea şi o întreb:
-Lele Domnică, bei o holercă sau este prea dimineaţă?..
-Da-păi prea dimineaţă este pentru murit, da nu pentru muncit şi băut holercă, zice ea, aşezăndu-se tacticos pe scaunul lăsat liber la masă de unul din copii. Mama se scuzase şi plecase la treburile casei, după ce băuse şi ea o cafea cu lapte, lăsându-ne în compania lelei Domnica care la vârsta ei de peste optzeci de ani, era lăsată de copii ei acasă să aibă grijă de gospodărie, mai mult de păsări şi porci. Vitele şi animalele mari, cai boi,.. erau toate la deal cum zice bucovineanul, adică la gospodăria pe care fiecare o avea pe obcinele bucovinei acolo unde aveau mai mult pământ şi unde mergeau vara la făcut fânul necesar pentru hrana animalelor iarna.
Eu aduc sticla de holercă ce era un coniac adus de noi de la oraş, un coniac albanez, destul de bine făcut pentru acea perioadă de plin comunism din România. Aranjez trei pahare mari cu lămâie şi le glazez cu zahăr, numai pentru bărbaţi şi pentru lelea Domnica cea dornică de holercă. Soţiile noastre nu doreau să bea aşa de dimineaţă ele savurând încă cafeaua. Colegul meu aprinde pipa trăgând cu nesaţ din ea, eu o ţigară cu filtru şi nevestele tot ţigări ţinute graţios între degetele cu manechiură bine îngrijită de un roşu pal lucios.
Lelea Domnica ia paharul tacticos şi soarbe cu nesaţ licoarea galben roşcată din pahar şi zice plină de voie bună:
- Îîîuuu câââ bunâiiiii !.. şi brusc deşartă tot conţinutul paharului printre cei doi dinţi pe care bătrâneţea îi mai lăsare în gura sa unul în stânga şi unul în dreapta gurii mărginite de riduri şi două fire de păr mai lung lăsate acolo, pe buza de sus, să compecteze portretul băbuţei hâtre şi vorbăreţe.
- După ce termină licoarea din pahar îi atrag atenţia unghiile roşii ale nevestelor noastre, precum toca roşie a toreadorului, unui taur şi începe lelea Domnica atacul de nedescris asupra femeii moderne..., materializată loco de nevestele noastre.......
- Vai di mini şi di mini, da cum ţâneţ ceva în mânurili cu ghearili celi roşi câ eu n-aş putea ţâni, nici acu, nici fusu, nici spata, tişiţa.. nici ... şi înşiră o groază de instrumente populare cu care femeile bucovinene realizau atâtea frumuseţi vestimentare şi ornamentale pentru ele şi familiile lor......
- Hăracuţu di mini şi di mini da noi când eram mai tiniri,..... da mai puni Gavriluţ o holercă,...... eram harnici câ aveam copchii mulţ, pe cari trebuia să-i înbrăcăm numai din mânurili noastri şi barbat şi casâ şi ştergari şi ţoluri şi poclăzi şi bluzi, colţuni, iţari, cioarici, lăiceri, sumani, brâie, bârneţe, cămeşoaie şi poale cu înpchistrituri şi mâncari pentru copchii, bărbat şi soacrâ şi mâncari la animali, de crescut pui, reţe, gânşti câ trebuiau peni şi oi câ ni trebuia lânâ şi adu apâ în casâ şi lăiazâ câmeşi şi ................, nu mai avei când să-ţi faci unghii roşi şi nici sâ ti plângi câ dacă nu erai bunâ îţ trăgea bârbatu o bătaii de-ţi făcea unghiili roşi pi loc di nuţ mai trebuia nimnică în vecii vecilor.
Nevestelor nu le-a plăcut mustrarea băbuţei şi ripostează cu tărie şi ele în special nevasta mea ce o cunoştea de mult pe vecina Domnica, ce venea pe la mama şi când veneam noi singuri acasă, fără musafiri......
- Dapă’i lele Domnică, noi avem servici, aducem şi noi bani în casă ca şi bărbaţii noştrii şi de multe ori chear mai mulţi, ducem toată casa de la oraş, cumpărături, mâncare, curăţenie, spălat, educarea copiilor şi altele şi pe deasupra trebuie să ne pregătim şi acasă pentru servici, să ne aranjăm să fim frumoase că altfel se uită bărbaţii noştri la altele mai faine şi mai gătite ca noi, că şi acum ca şi când spuneai matale casa presupune muncă multă !.....
- Îîîuuu câââ bunâiiiii !..spune lelea şi soarbe iar conţinutul paharului într-o duşcă rusească, rapidă şi .........
Dacă a văzut că are reacţiune la părerile ei, lelea Domnica schimbă vorba şi-l întreabă pe şeful meu, adoptând stilul apelativ al bucovineanului:
- Hăracuţu di mini şi di mini.... domnu Ştefănucă,.....
-cum îi Gavriluţ a nost’ acolo la sarvici, ...e ceva de capu’ lui ori nu?.. , îi bun di ceva?.. ori ni facii di râs acolo departe?.., undi am înţăles câ mâtăluţâ eşti hohman....
Colegul şi şeful meu, un om integru şi foarte riguros şi corect, care nu se prea înghesuia să laude pe nimeni, cu atât mai mult subalternii, dar deştept fiind spune:
- lele Domnică, dacă nu merita respectul meu, nu eram acum aici şi........ mai ales cu toată familia mea.!.....,
Eu, sincer să fiu nu mă aşteptam la asemenea apreciere deosebită ce spunea mai mult, sau mult mai mult decât întrebase lelea Domnica, mă simt obligat să complectez discuţia astfel:
- lele Domnică, domnu’ Aramă este de fapt omul care mi-a pus creionul ingineriei în mînă şi m-a făcut să văd în inginerie adevăratul ei sens acela de creator, de inovator de modelator al materiei funcţie de imaginaţia sau dorinţele omului creator......
- Faini bărbaţi !,.... zice lelea Domnica, scoţind de la brâu o năframă înflorată, ştergându-şi o lacrimă ce aluneca pe sub ochi spre cei doi peri, de deasupra gurii ca doi palmieri în deşertul feţei pline de dunele ridurilor de bătrâneţe şi suferinţe acumulate în timp.
Băbuţa veselă şi dornică de conversaţie se ridică de la masă, mulţumind de primire şi adresându-se musafirilor noştrii, le spune:
- Dumnezău sâ vă blagoslovească cu ce’i mai bun aici la noi în Bucovina, să vă ajute să vedeţi tot ce’i fain şi sâ iertaţi tot ce’i rău şi ce nu’i fain la noi......!!!
- Mai vin pe la m’neavoastră mai târzâu, că mă duc sâ am grijâ de casâ... că tare m’ii drag sâ vă văd.... şâ sâ povestim, am sâ vin sâ vă cânt.... doine din bătrâni.!!!!.
După plecarea hâtrei mele vecine, care m-a încântat prin isteţimea şi frumuseţea sufletului său, am simţit din nou admiraţia în ochii oaspeţilor mei, atât pentru oameni cât şi pentru peisajul înconjurător plin de frumuseţe şi istorie seculară...... şi poate mai mult.
Plecăm, cu copii cu tot, pe dealul Buzăului să vedem localitatea Vămii, de sus de pe dealurile înconjurătoare, ....trecem Moldova pe un podeţ suspendat pe două sârme, ce se legana la fiecare pas, spre bucuria copiilor şi disperarea nevestelor noastre manichiurate, urcăm dealul Buzăului şi ajungem în poiana lu’ Chiril de unde se vedea valea Vămii Moldoviţei seculare.......
Aud în stânga mea, unde era colegul meu,.... admirând peisajul splendid policrom ce se desfăsura sub ochii noştrii, plecând de la roşul frunzelor de mac din livezile bucovineanului, până la violetul vineţiu al unui nor ce prevestea furtună în Bucovila, parcurgând tot verdele de care era capabil acel Rai al culorilor.....
-Dulce Bucovină, veselă grădină.................,
-ce mult am dorit........... să te cunosc!...................
Atunci, două lacrimi mari sau scurs pe obrazul meu complectând torentul ce începuse pe obrazul vecinei Domnica şi aştepta să se reverse din micul nor violet de pe cerul senin al Bucovinei ........, să ude grădina Maicii Domnului.......
Vrilax,amintire din Vama Bucovinei, 1978,
-srisă la 04.01.2009
miercuri, 3 februarie 2010
CV
CURRICULUM VITAE
1. Numele de familie : AXINTI
2. Prenumele: GAVRIL
3. Data naşterii/ locul naşterii : 5 mai 1948/ com. Vama Jud. Suceava
4. Naţionalitate: română
5. Stare civilă: căsătorit/ un copil: Adrian Sorin-34 ani
6. Educaţie:
Instituţia Din
(Anul) Până în
( Anul) Gradul obţinut
Liceul teoretic “Dragoş Vodă” C-lung Mold. 1962 1966
Institutul Politehnic” Gh.Asachi” Iaşi
Facultatea de Mecanică 1966 1971 inginer mecanic
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Utilaj tehnologic.
1979 1985 doctor in mecanică
7. Limbi straine cunoscute: (5 este maximum; 1 este minimum)
Limba Citit Vorbit Scris
Franceza 4 3 4
Engleză 3 1 3
Rusa 3 2 3
8. Experienţa profesională
Perioada Instituţia Funcţia obs
1971-1973 Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Utilaje de Construcţii (I.C.P.U.C) – Brăila inginer stagiar în cercetare
1973-1975 Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Utilaje de Construcţii (I.C.P.U.C) – Brăila cercetător ştiinţific
1975-1979 Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Utilaje de Construcţii (I.C.P.U.C) – Br`ila cercetător ştiinţific principal
1979-1989 Intrepinderea de Utilaj Greu “ Progresul” – Brăila-Laboratorul de cercetare şi proiectare pentru aparatură şi instalaţii hidraulice inginer proiectant principal III-şef laborator de cercetare
1986-1990 Universitatea “ Dunărea de Jos “ din Galaţi;
-şef de lucrări –(asociat) Catedra de Mecanică şi rezistenţa materialelor
1990-1998 Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
conferenţiar universitar titular,
-şeful catedrei de Ştiinţe fundamentale Membru al cons. Prof.
1996 – 1998 Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
conferenţiar universitar titular,
Decan al facultaţii Membru al consiliului academic.
Membru al senatului UDJ
1998 – 2004 Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
Profesor universitar titular,
Decan al facultaţii
Membru al consiliului academic
Membru al senatului UDJ.
2004-prezent Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
Profesor universitar titular,
-şeful catedrei Ştiinţe Tehnice Maşini şi Acţionări. Membru al cons. Prof.
2004-prezent Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
Profesor universitar titular,
Director al centrului de cercetare pentru Mecanica Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice. Autorizat CNCSIS,
iunie 2004.
9. Vechime în cadrul firmei/organizaţiei/instituţiei curente:
25 ani /( 39 ani vechime în muncă)
10. Poziţia actuală:
Profesor univ. titular. Şef catedră. Director centru univ. de cercetare. Membru în Consiliul Profesoral al facultăţii.
11.Domenii de competenţă:
• mecanică tehnică;
• acţionări hidraulice şi pneumatice;
• dinamica maşinilor;
• modelarea matematică a proceselor şi echipamentelor tehnologice;
• energetica utilajelor tehnologice;
• proiectarea funcţională şi tehnologică a echipamentelor şi maşinilor ;
• cercetarea în laborator şi în situ a maşinilor şi echipamentelor tehnologice;
• prelucrarea matematică a datelor experimentale;
• inventică şi inovare tehnică;
• management şi resurse în învăţământul superior tehnic;
• managementul activităţilor de cercetare ştiinţifică în domeniul industrial şi tehnologic;
11. Apartenenţă la asociaţii profesionale şi ştiintifice, naţionale şi internaţionale:
-Membru al Academiei Oamenilor de ştiinţă din România -centrul A.O.S-Brăila ;
-Membru al Societăţii Române de Mecanică Teoretică şi Aplicată;
-Membru fonadator al Asociaţiei Române pentru Tehnologii, Echipamente şi Mecanizare în Construcţii-AROTEM;
-Membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România;
-Membru al Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice de Construcţii;
-Membru al Registrului Român al Maşinilor şi Echipamentelor de Construcţii;
-Membru în Consiliul general de conducere-AROTEM;
-Evaluator autorizat in cadrul RENAR (Romanian Accreditation Association).
-Membru al FLUIDAS- Org. Nationala pentru actionari hidraulice/ din 2007.
12. Activitate ştiinţifică (conform listei de lucrari anexate):
articole publicate : 136 ( 10-în reviste străine, conf. şi simpozioane desf. în străinătate, 2 -in reviste ale academiei, 34 în anale univ. de nivel B sau B+ sau BDI, 16 la conf internaţionale desf. în România, 53-în buletine ale conf. naţionale, 13- în reviste de specialitate naţionale, 8- comunicări.).
cursuri, manuale, monografii, tratate, indrumare, culegeri : 19 (7- litografiate în universitate, 12- în edituri recunoscute CNCSIS),
cursuri, manuale, monografii-(pe suport informatic): 4- depuse in biblioteca UDJ/Galati.
invenţii şi inovaţii: 18 (15 inventii din care 4 în străinătate şi 3 inovaţii),
realizare obiective majore de învăţământ şi cercetare: Centrul de nivel C-MECMET, laboratorul TMC.,
contracte de cercetare : 67.
citări în literatura de specialitate: 43 ( exclus autocitări ),
comunicari, referate : 6,
lucrări finalizare studii(diplomă, disertaţie) : 46 (lucrări de diplomă-24 ,lucrări disertaţie-22)
Titluri semnificative de lucrari publicate:
• Dinamica aparatelor hidraulice autoexcitate , G.Axinti, Editura IMPULS – Bucureşti –1997 – ISBN 973 – 98409 –1-4; (160 pg);
• Mecanică tehnică - volumul 1 , G.Axinti, Editura IMPULS – Bucureşti – 1998 – ISBN973-98409-6-5;(150 pg);
• Elemente de Mecanică Analitică cu aplicaţii în Mecanica tehnică , Axinti G.; Drăgan N.; Bordea C., Editura IMPULS – Bucureşti – 2002.ISBN 973-8132-32-0.(164 pg);
• Bazele proiectarii si incercarii sistemelor de actionare hidraulica, Axinti,G; Nastac,S; Editura Impuls, Bucuresti, 2004, ISBN 973-8132-44-4;(280 pg);
• Compendiu de mecanică- Autori :Gavril AXINTI- Editura Tehnica-Info Chişinău-2008,ISBN-978-9975-63-107-5-310 pg;
• Acţionări hidraulice şi pneumatice –Componente şi sisteme, funcţii şi caracteristici-vol I. – Autori: Gavril AXINTI, Adrian Sorin AXINTI- Editura Tehnica-Info Chişinău-2008,ISBN-978-9975-63-112-9-600 pg din care proprii 383 de pg;
• Acţionări hidraulice şi pneumatice –Dinamica Echipamentelor şi sistemelor-vol II. –Autori: Gavril AXINTI, Adrian Sorin AXINTI- Editura Tehnica-Info Chişinău-2008,ISBN-978-9975-910-85-9-290 pg din care proprii 249 de pg.
• Acţionări hidraulice şi pneumatice – Baze de calcul, proiectare, exploatare, fiabilitate şi scheme de acţionare,vol.III-Autori: Gavril AXINTI, Adrian Sorin AXINTI ,Editura TEHNICA-INFO, Chişinău, 2009, ISBN 978 –9975-63-186-0, 327 pg.,
13. Distinctii, diplome, premii, recunoasteri :
• Citarea in Who`s Who in Romania-editia 2002-ed. Pegasus Press.
• Diploma de excelentă pentru contribuţii la dezvoltarea municipiului Brăila, acordată de Consiliul Local Municipal în anul 2003.
• Citare in ,,Prezente Brailene in Spiritualitatea Romaneasca,, -Mic dictionar al personalitatilor Brailene, Ed. Ex Libris-2004-Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Braila-Autor-Toader Buculei-ISBN 973-86842-4-2.
• Citarea în Who is Who, Verlag fur Personenenzyklopadien AG-21.08.2008
• Diplomă de excelenţă pentru vârsta de 60 ani , merite în cercetare, formarea specialiştilor şi opera omnia- diploma acordată de asoc. prof. AROTEM- prin ICECON –SA –Bucureşti –12. 12. 2008;
• Diploma ,,Cartea tehnică a anului 2009,,- acordata Editurii TEHNICA-INFO, Chişinău, pentru lucrarea ,, Acţionări hidraulice şi pneumatice,,-vol.I,II,III, autori Axinti,G.,Axinti,A.,S, acordat la Salonul Internaţional de Carte –Chişinău 2009 de către Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Biroul de Informare al Consiliului Europei în Moldova şi Ministerul Culturii şi Turismului din Moldova.
• Recunoscut în lucrarea ,,600 de ani de istorie ai comunei VAMA-studii şi schiţe monografice” de Ion Cernat si Elena Lazarovici, editura PIM, editia a II-a, ca rastranepotul direct al lui Nistor Axânti, primul primar ţăran, atestat de documentele vremii ca primar, -,, trimis al obstei- hohman-la Viena,,-1827 şi primul din familie care a facut şcoală superioară, consacrându-se intr-un domeniu profesional, altul decât agricultor cu gospodarie proprie- pe aceasta idee este considerat fiu al satului Vama şi i s-a acordat diploma de excelenţa a consiliului local al comunei natale Vama, in anul 2009.
14. Alte abilităţi :
Autor al volumului de eseuri si schite,, Amintiri din Bucovina ,, publicat local-Ed. FIB-2008
15. Alte activităţi desfasurate in interesul si susţinerea învaţământului şi cercetării:
Organizarea laboratorului de mecanică tehnică din cadrul Facultatii de Inginerie din Braila;
Organizarea laboratorului de acţionari hidraulice şi pneumatice din cadrul Facultaţii de Inginerie din Braila;
Initiativa şi organizarea laboratorului multidisciplinar de tehnica măsurărilor complexe ;
Initiativa şi organizarea centrului de cercetare universitară-MECMET;
Initiativa si organizarea studiilor Master ,, Analiza asistata de calculator a dinamicii masinilor si echipamentelor tehnologice,,- cu participarea studentilor la activitati de cercetare.
17.Hobiuri: desen, grafica, literatura, stiinta, filme.
Data , 02. 02. 2010 Semnătura,
Gavril AXINTI
1. Numele de familie : AXINTI
2. Prenumele: GAVRIL
3. Data naşterii/ locul naşterii : 5 mai 1948/ com. Vama Jud. Suceava
4. Naţionalitate: română
5. Stare civilă: căsătorit/ un copil: Adrian Sorin-34 ani
6. Educaţie:
Instituţia Din
(Anul) Până în
( Anul) Gradul obţinut
Liceul teoretic “Dragoş Vodă” C-lung Mold. 1962 1966
Institutul Politehnic” Gh.Asachi” Iaşi
Facultatea de Mecanică 1966 1971 inginer mecanic
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Utilaj tehnologic.
1979 1985 doctor in mecanică
7. Limbi straine cunoscute: (5 este maximum; 1 este minimum)
Limba Citit Vorbit Scris
Franceza 4 3 4
Engleză 3 1 3
Rusa 3 2 3
8. Experienţa profesională
Perioada Instituţia Funcţia obs
1971-1973 Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Utilaje de Construcţii (I.C.P.U.C) – Brăila inginer stagiar în cercetare
1973-1975 Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Utilaje de Construcţii (I.C.P.U.C) – Brăila cercetător ştiinţific
1975-1979 Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Utilaje de Construcţii (I.C.P.U.C) – Br`ila cercetător ştiinţific principal
1979-1989 Intrepinderea de Utilaj Greu “ Progresul” – Brăila-Laboratorul de cercetare şi proiectare pentru aparatură şi instalaţii hidraulice inginer proiectant principal III-şef laborator de cercetare
1986-1990 Universitatea “ Dunărea de Jos “ din Galaţi;
-şef de lucrări –(asociat) Catedra de Mecanică şi rezistenţa materialelor
1990-1998 Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
conferenţiar universitar titular,
-şeful catedrei de Ştiinţe fundamentale Membru al cons. Prof.
1996 – 1998 Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
conferenţiar universitar titular,
Decan al facultaţii Membru al consiliului academic.
Membru al senatului UDJ
1998 – 2004 Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
Profesor universitar titular,
Decan al facultaţii
Membru al consiliului academic
Membru al senatului UDJ.
2004-prezent Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
Profesor universitar titular,
-şeful catedrei Ştiinţe Tehnice Maşini şi Acţionări. Membru al cons. Prof.
2004-prezent Univ. “ Dunărea de Jos “ din Galaţi-
Facultatea de Inginerie din Brăila;
Profesor universitar titular,
Director al centrului de cercetare pentru Mecanica Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice. Autorizat CNCSIS,
iunie 2004.
9. Vechime în cadrul firmei/organizaţiei/instituţiei curente:
25 ani /( 39 ani vechime în muncă)
10. Poziţia actuală:
Profesor univ. titular. Şef catedră. Director centru univ. de cercetare. Membru în Consiliul Profesoral al facultăţii.
11.Domenii de competenţă:
• mecanică tehnică;
• acţionări hidraulice şi pneumatice;
• dinamica maşinilor;
• modelarea matematică a proceselor şi echipamentelor tehnologice;
• energetica utilajelor tehnologice;
• proiectarea funcţională şi tehnologică a echipamentelor şi maşinilor ;
• cercetarea în laborator şi în situ a maşinilor şi echipamentelor tehnologice;
• prelucrarea matematică a datelor experimentale;
• inventică şi inovare tehnică;
• management şi resurse în învăţământul superior tehnic;
• managementul activităţilor de cercetare ştiinţifică în domeniul industrial şi tehnologic;
11. Apartenenţă la asociaţii profesionale şi ştiintifice, naţionale şi internaţionale:
-Membru al Academiei Oamenilor de ştiinţă din România -centrul A.O.S-Brăila ;
-Membru al Societăţii Române de Mecanică Teoretică şi Aplicată;
-Membru fonadator al Asociaţiei Române pentru Tehnologii, Echipamente şi Mecanizare în Construcţii-AROTEM;
-Membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România;
-Membru al Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor şi Echipamentelor Tehnologice de Construcţii;
-Membru al Registrului Român al Maşinilor şi Echipamentelor de Construcţii;
-Membru în Consiliul general de conducere-AROTEM;
-Evaluator autorizat in cadrul RENAR (Romanian Accreditation Association).
-Membru al FLUIDAS- Org. Nationala pentru actionari hidraulice/ din 2007.
12. Activitate ştiinţifică (conform listei de lucrari anexate):
articole publicate : 136 ( 10-în reviste străine, conf. şi simpozioane desf. în străinătate, 2 -in reviste ale academiei, 34 în anale univ. de nivel B sau B+ sau BDI, 16 la conf internaţionale desf. în România, 53-în buletine ale conf. naţionale, 13- în reviste de specialitate naţionale, 8- comunicări.).
cursuri, manuale, monografii, tratate, indrumare, culegeri : 19 (7- litografiate în universitate, 12- în edituri recunoscute CNCSIS),
cursuri, manuale, monografii-(pe suport informatic): 4- depuse in biblioteca UDJ/Galati.
invenţii şi inovaţii: 18 (15 inventii din care 4 în străinătate şi 3 inovaţii),
realizare obiective majore de învăţământ şi cercetare: Centrul de nivel C-MECMET, laboratorul TMC.,
contracte de cercetare : 67.
citări în literatura de specialitate: 43 ( exclus autocitări ),
comunicari, referate : 6,
lucrări finalizare studii(diplomă, disertaţie) : 46 (lucrări de diplomă-24 ,lucrări disertaţie-22)
Titluri semnificative de lucrari publicate:
• Dinamica aparatelor hidraulice autoexcitate , G.Axinti, Editura IMPULS – Bucureşti –1997 – ISBN 973 – 98409 –1-4; (160 pg);
• Mecanică tehnică - volumul 1 , G.Axinti, Editura IMPULS – Bucureşti – 1998 – ISBN973-98409-6-5;(150 pg);
• Elemente de Mecanică Analitică cu aplicaţii în Mecanica tehnică , Axinti G.; Drăgan N.; Bordea C., Editura IMPULS – Bucureşti – 2002.ISBN 973-8132-32-0.(164 pg);
• Bazele proiectarii si incercarii sistemelor de actionare hidraulica, Axinti,G; Nastac,S; Editura Impuls, Bucuresti, 2004, ISBN 973-8132-44-4;(280 pg);
• Compendiu de mecanică- Autori :Gavril AXINTI- Editura Tehnica-Info Chişinău-2008,ISBN-978-9975-63-107-5-310 pg;
• Acţionări hidraulice şi pneumatice –Componente şi sisteme, funcţii şi caracteristici-vol I. – Autori: Gavril AXINTI, Adrian Sorin AXINTI- Editura Tehnica-Info Chişinău-2008,ISBN-978-9975-63-112-9-600 pg din care proprii 383 de pg;
• Acţionări hidraulice şi pneumatice –Dinamica Echipamentelor şi sistemelor-vol II. –Autori: Gavril AXINTI, Adrian Sorin AXINTI- Editura Tehnica-Info Chişinău-2008,ISBN-978-9975-910-85-9-290 pg din care proprii 249 de pg.
• Acţionări hidraulice şi pneumatice – Baze de calcul, proiectare, exploatare, fiabilitate şi scheme de acţionare,vol.III-Autori: Gavril AXINTI, Adrian Sorin AXINTI ,Editura TEHNICA-INFO, Chişinău, 2009, ISBN 978 –9975-63-186-0, 327 pg.,
13. Distinctii, diplome, premii, recunoasteri :
• Citarea in Who`s Who in Romania-editia 2002-ed. Pegasus Press.
• Diploma de excelentă pentru contribuţii la dezvoltarea municipiului Brăila, acordată de Consiliul Local Municipal în anul 2003.
• Citare in ,,Prezente Brailene in Spiritualitatea Romaneasca,, -Mic dictionar al personalitatilor Brailene, Ed. Ex Libris-2004-Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Braila-Autor-Toader Buculei-ISBN 973-86842-4-2.
• Citarea în Who is Who, Verlag fur Personenenzyklopadien AG-21.08.2008
• Diplomă de excelenţă pentru vârsta de 60 ani , merite în cercetare, formarea specialiştilor şi opera omnia- diploma acordată de asoc. prof. AROTEM- prin ICECON –SA –Bucureşti –12. 12. 2008;
• Diploma ,,Cartea tehnică a anului 2009,,- acordata Editurii TEHNICA-INFO, Chişinău, pentru lucrarea ,, Acţionări hidraulice şi pneumatice,,-vol.I,II,III, autori Axinti,G.,Axinti,A.,S, acordat la Salonul Internaţional de Carte –Chişinău 2009 de către Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Biroul de Informare al Consiliului Europei în Moldova şi Ministerul Culturii şi Turismului din Moldova.
• Recunoscut în lucrarea ,,600 de ani de istorie ai comunei VAMA-studii şi schiţe monografice” de Ion Cernat si Elena Lazarovici, editura PIM, editia a II-a, ca rastranepotul direct al lui Nistor Axânti, primul primar ţăran, atestat de documentele vremii ca primar, -,, trimis al obstei- hohman-la Viena,,-1827 şi primul din familie care a facut şcoală superioară, consacrându-se intr-un domeniu profesional, altul decât agricultor cu gospodarie proprie- pe aceasta idee este considerat fiu al satului Vama şi i s-a acordat diploma de excelenţa a consiliului local al comunei natale Vama, in anul 2009.
14. Alte abilităţi :
Autor al volumului de eseuri si schite,, Amintiri din Bucovina ,, publicat local-Ed. FIB-2008
15. Alte activităţi desfasurate in interesul si susţinerea învaţământului şi cercetării:
Organizarea laboratorului de mecanică tehnică din cadrul Facultatii de Inginerie din Braila;
Organizarea laboratorului de acţionari hidraulice şi pneumatice din cadrul Facultaţii de Inginerie din Braila;
Initiativa şi organizarea laboratorului multidisciplinar de tehnica măsurărilor complexe ;
Initiativa şi organizarea centrului de cercetare universitară-MECMET;
Initiativa si organizarea studiilor Master ,, Analiza asistata de calculator a dinamicii masinilor si echipamentelor tehnologice,,- cu participarea studentilor la activitati de cercetare.
17.Hobiuri: desen, grafica, literatura, stiinta, filme.
Data , 02. 02. 2010 Semnătura,
Gavril AXINTI
luni, 1 februarie 2010
ACTIONARI HIDRAULICE SI PNEUMATICE - Baze de calcul, proiectare, exploatare, fiabilitate Si scheme de actionare
Cartea ,,Acţionări hidraulice şi pneumatice,, a fost concepută iniţial de autori în două părţi, prima parte numită,, Componente şi sisteme, funcţii şi caracteristici,, şi a doua parte ,,Dinamica echipamentelor şi sistemelor,, considerând că în această formă problematica acţionărilor hidrostatice şi pneumatice va fi suficient tratată.
S-a constatat ulterior că existau încă multe aspecte importante ale sistemelor de acţionare care nu se puteau aborda, nici în prima parte, nici în a doua, deşii abordarea era suficientă. Aceste aspecte sunt: dimensionarea aplicativă a sistemelor de acţionare, tipuri de sisteme de acţionare, echipamente tehnologice acţionate hidraulic, exemple de scheme de acţionare, proiectarea sistemelor de acţionare, siguranţa sistemelor hidraulice, încercarea sistemelor şi atestarea sau certificarea sistemelor de acţionare pe utilaje purtătoare.
Noţiunea de utilaj purtător se referă mai mult la adaptarea echipamentului cu care este dotat un utilaj şi mai puţin la echipamentul utilizat, în sensul că se referă la condiţiile impuse utilajului purtător de către echipamentul respectiv. Totuşi fiecare echipament are, sau trebuie să aibă, un sistem de acţionare adecvat funcţiilor tehnologice, lucrative, pe care trebui să le realizeze în procesul de lucru.
Dacă se face o analiză asupra sistemelor de acţionare a utilajelor tehnologice, sau mai precis asupra evoluţiei acestora în timp, se constată că primele sisteme mobile au o oarecare tentă de aplicaţie de la sistemele fixe, în special de la domeniul maşinilor de prelucrări tehnologice, adică maşinile unelte. Transferul de tehnologie de la un domeniu la altul a făcut ca să fie adaptate scheme de acţionare dintr-un domeniu în altul, cu uşoare adaptări, care nu rezolvă în esenţă fondul problemei (energetica acţionării, eficienţa, siguranţa, etc.). Plecând de la aceste aspecte, autorii consideră că problematica acţionării utilajelor tehnologice, în special a utilajlor de putere,(peste 15-20 kW, constituie principala latură care a impus dinamica domeniului acţionărilor, realizând echipamente specifice, eficiente, pentru acţionarea utilajelor de mare putere, dar şi o anumită abordare în tratarea problemelor acestor acţionări, lucru pe care l-a realizat prezenta lucrare. Spre exemnplu dacă în anii 1970-1980 ponderea acţionărilor disipative (control rezistiv al vitezelor de mişcare) era mare spre 70-80% din schemele realizate pe utilaje mobile, în prezent aceste acţionări sunt reduse la 20-30% şi numai pentru utilajele mici (miniutilaje). În rest s-au realizat soluţii eficiente din punct de vedere energetic ce utilizează reglarea primară, secundară sau mixtă şi se folosesc scheme adaptive sau recuperative care folosesc cu eficienţă energia disponibilă a utilajului putător. Prezentarea în lucrare a unor scheme de acţionare încearcă să obişnuiască cititorul, studentul, sau inginerul utilajist cu ideea că pentru fiecare maşină, utilaj sau echipament acţionat hidrostatic există mai multe variante de acţionare dar numai una din ele este cea mai bine adaptată condiţiilor tehnologice de lucru ale acestora. Este evident faptul că o acţionare foarte eficientă din punct de vedere energetic este mai scumpă în sensul că utilizează componente mai scumpe. Nu trebuie uitate însă celelalte aspecte şi anume consumurile de exploatare, care pot fi mult mai mici, siguranţa în exploatare care poate fi mult mai mare, reducând piererile prin reparaţii şi nefuncţionare, etc. Nu trebuie uitate nici aspectele ergonomice ale utilajelor, aspecte care depind mult de echipamentele utilizate. Ne referim aici la zgomotul produs de echipamentele de concepţie mai veche, de vibraţiile produse, de comenzile care necesită forţe de comandă mai mari şi mai limitate, etc. Creşterea în timp a puterii instalate a utilajelor, creştere impusă de creşterea necesităţilor de productivitate, sau a performanţei echipamentelor (forţe, capacităţi,etc.), au făcut ca schemele utilizate pentru un anumit utilaj să nu mai fie eficiente şi să fie nevoie de alte concepţii specifice. Acest lucru a fost evidenţiat în partea I-a, cap. 10, pentru trei grupe de utilaje, dar insuficient pentru a sublinia un nou concept asupra acţionării unui utilaj anume acela că ,, acţionarea unui echipament este strict legată de ce trebuie să facă echipamentul respectiv şi mai puţin de moda impusă la un moment dat,,. Spre exemplu a realiza o acţionare tip Load Sensing pentru un echipament ce funcţionează timp îndelungat la un sisgur regim de lucru, este un lux chear dacă acest sistem este la modă. Exemplele pot continua şi cu alte echipamente. A realiza pentru încercarea de durată a unităţilor hidraulice volumice standuri clasice, pentru că sunt mai ieftine şi nu standuri cu recircularea energiei chear dacă necesită investiţii mari, conduce la cheltuieli de exploatare mari care în final se regăsesc în costul final al produsului încercat. Din motivele expuse autorii au considerat ca util să se prezinte în acest volum III, diverse exemple de acţionări şi echipamente specifice, din cât mai multe domenii de activitate umană.
Pentru a sublinia aceste aspecte autorii au denumit lucrarea ,,Acţionări hidraulice şi pneumatice,, cu subtitlul ,, Baze de calcul, proiectare, exploatare şi scheme de acţionare,, şi este editată ca al treilea volum a lucrării apărută în anul 2008 cu două volume. Acest volum III al lucrării complectează problematica abordată în volumele anterioare cu încă 9 capitole şi anexe, după cum urmează.
În capitolul unu intitulat ,, Bazele de calcul in regim permanent ale acţionărilor hidrostatice,, sunt prezentate sub forma unor algoritmi etapele de calcul pentru dimensionarea acţionărilor cu motor hidraulic liniar şi cu motor hidraulic rotativ, principalele tipuri de acţionări ale echipamentelor utilajelor tehnologice. Sunt realizate şi referiri la alegerea componentelor auxiliare şi se dau exemple concrete de calcul, sub forma unor studii de caz.
În capitolul doi intitulat ,, Bazele de calcul in regim nepermanent ale acţionărilor hidrostatice,, sunt prezentate aspecte specifice funcţionării în regim tranzitoriu a acţionărilor cu motor liniar şi rotativ, sunt prezentate bazele de calcul ale caracteristicilor dinamice ( pulsaţii proprii, factori de amortizare, factori perturbatori, etc). Sunt evidenţiate aspecte dinamice induse în acţionare de către factori externi perturbatori cum ar fi, variaţia periodică a solicitării efective a organului de lucru, sau factori interni cum ar fi, pulsaţia de debit a pompei. Sunt reluate în analiză studiile de caz din capitolul unu.
În capitolul trei intitulat ,, Proiectarea şi exploatarea componentelor şi siste-melor hidraulice,, se abordează în linii generale principiile necesare proiectării acţionărilor hidrostatice, a realizării schemelor şi instalaţiilor de acţionare şi principalele probleme care se impun la montarea şi exploatarea instalaţiilor hidraulice.
În capitolul patru intitulat ,, Principii în alcătuirea schemelor de acţionare,, sunt prezentate un număr de 65 scheme de acţionare cu pompă cu cilindree fixă şi variabilă, insistându-se pe aspectele specifice utilajului la care s-a utilizat acea schemă de acţionare.
În capitolul cinci ,, Scheme de acţionare hidraulică a echipamentelor tehnolo-gice,, sunt prezentate diverse variante de acţionare hidraulică a unor echipamente speciale pentru: generarea şocurilor mecanice şi a vibraţiilor tehnologice unidirecţionale, generarea forţelor de inerţie dirijate, amplificarea presiunii, forţelor, cuplurilor, disiparea energiei pe cale hidraulică, echipamente de tăiere, de aspirare, edilitare, etc.
Capitolul şase ,, Rigidul cu legături hidraulice,, este un caz particular de legături mecanice neolonome în care sunt determinate anumite caracteristici dinamice ale corpurilor supuse la legături cu cilindri hidraulici pasivi (neacţionaţi) sau cu disipatoare hidraulice inerţiale.
Capitolul şapte, denumit ,, Experimentarea componentelor şi sistemelor hidra-ulice,, sunt prezentate principii şi metode de cercetare experimentală a componentelor şi sistemelor hidraulice, aparatură de investigaţie experimentală, documentele de prezentare a experimentării, ştanduri experimentale.
Capitolul opt ,, Fiabilitatea componentelor şi sistemelor hidraulice,, prezintă principalele caracteristici ale fiabilităţii componentelor şi sistemelor hidraulice, siguranţa în funcţionare şi încercări de fiabilitate specifice acţionărilor hidraulice.
Ultimul capitol, nouă ,, Certificarea (atestarea) instalaţiilor şi sistemelor hidra-ulice, pe utilaj,, tratează principalele probleme impuse de condiţiile de autorizare şi acreditare a utilajelor acţionate hidraulic, ce derivă din aderarea României la U.E., pentru asigurarea calităţii lucrărilor specifice domeniului construcţiilor.
Anexele complectează întreaga lucrare cu informaţii şi date necesare dimensionării sistemelor de acţionare hidrostatică, inclusiv alegerea sursei de energie.
***
Contribuţia autorilor la realizarea prezentului volum este următoarea:
lectorul A.S.AXINTI, cap.1;cap.2.( §.2.2.2;2.2.3;2.2.4;2.2.5);cap.5.( §.5.4;
5.5;5.6;5.9); §.7.1;A.1.1;A.1.2;A.1.3;A.1.4.şi realizarea grafică şi artistică a
lucrării.
profesorul G.AXINTI, cap.2. (§.2.1 şi §.2.2.1; §.2.3); cap.3; cap.4; cap.5.(§.5.1; 5.2; 5.3; 5.7; 5.8; 5.10; 5.11); cap.6; cap.7. (§.7.2;7.3;7.4;7.5); cap.8, cap.9, anexele A.2;A.3;A.4. şi coordonarea ştiinţifică a volumului.
Lucrarea se adresează studenţilor aflaţi la studii universitare şi postuniversitare, ce au în programa de studiu această disciplină, dar în egală măsură se adresează inginerilor din industrie şi cercetare ce au preocupări în domeniul acţionării utilajelor tehnologice şi echipamentelor tehnologice. Înţelegerea lucrării este condiţionată de deţinerea unor sumare cunoştinţe asupra componentelor şi sistemelor hidraulice de acţionare. Avem speranţa că prezenta lucrare va contibui la cunoaşterea şi aplicarea tot mai necesară a cunoştinţelor de calcul şi dimensionare a sistemele de acţionare, cu rezultate în creşterea performanţelor statice şi dinamice a utilajelor mobile acţionate hidraulic, a exploatării, încercării, întreţinerii şi mentenanţei utilajelor şi echipamentelor din domeniul construcţiilor şi altor domenii ce utilizează aceste acţionări.
***
Autorii mulţumesc firmelor S.C.PROGRESS FLUID S.R.L-Bucureşti şi MAX BOGL-Bucureşti, pentru sprijinul financiar acordat prin sponsorizarea editării şi tipăririi întregii lucrări.
S-a constatat ulterior că existau încă multe aspecte importante ale sistemelor de acţionare care nu se puteau aborda, nici în prima parte, nici în a doua, deşii abordarea era suficientă. Aceste aspecte sunt: dimensionarea aplicativă a sistemelor de acţionare, tipuri de sisteme de acţionare, echipamente tehnologice acţionate hidraulic, exemple de scheme de acţionare, proiectarea sistemelor de acţionare, siguranţa sistemelor hidraulice, încercarea sistemelor şi atestarea sau certificarea sistemelor de acţionare pe utilaje purtătoare.
Noţiunea de utilaj purtător se referă mai mult la adaptarea echipamentului cu care este dotat un utilaj şi mai puţin la echipamentul utilizat, în sensul că se referă la condiţiile impuse utilajului purtător de către echipamentul respectiv. Totuşi fiecare echipament are, sau trebuie să aibă, un sistem de acţionare adecvat funcţiilor tehnologice, lucrative, pe care trebui să le realizeze în procesul de lucru.
Dacă se face o analiză asupra sistemelor de acţionare a utilajelor tehnologice, sau mai precis asupra evoluţiei acestora în timp, se constată că primele sisteme mobile au o oarecare tentă de aplicaţie de la sistemele fixe, în special de la domeniul maşinilor de prelucrări tehnologice, adică maşinile unelte. Transferul de tehnologie de la un domeniu la altul a făcut ca să fie adaptate scheme de acţionare dintr-un domeniu în altul, cu uşoare adaptări, care nu rezolvă în esenţă fondul problemei (energetica acţionării, eficienţa, siguranţa, etc.). Plecând de la aceste aspecte, autorii consideră că problematica acţionării utilajelor tehnologice, în special a utilajlor de putere,(peste 15-20 kW, constituie principala latură care a impus dinamica domeniului acţionărilor, realizând echipamente specifice, eficiente, pentru acţionarea utilajelor de mare putere, dar şi o anumită abordare în tratarea problemelor acestor acţionări, lucru pe care l-a realizat prezenta lucrare. Spre exemnplu dacă în anii 1970-1980 ponderea acţionărilor disipative (control rezistiv al vitezelor de mişcare) era mare spre 70-80% din schemele realizate pe utilaje mobile, în prezent aceste acţionări sunt reduse la 20-30% şi numai pentru utilajele mici (miniutilaje). În rest s-au realizat soluţii eficiente din punct de vedere energetic ce utilizează reglarea primară, secundară sau mixtă şi se folosesc scheme adaptive sau recuperative care folosesc cu eficienţă energia disponibilă a utilajului putător. Prezentarea în lucrare a unor scheme de acţionare încearcă să obişnuiască cititorul, studentul, sau inginerul utilajist cu ideea că pentru fiecare maşină, utilaj sau echipament acţionat hidrostatic există mai multe variante de acţionare dar numai una din ele este cea mai bine adaptată condiţiilor tehnologice de lucru ale acestora. Este evident faptul că o acţionare foarte eficientă din punct de vedere energetic este mai scumpă în sensul că utilizează componente mai scumpe. Nu trebuie uitate însă celelalte aspecte şi anume consumurile de exploatare, care pot fi mult mai mici, siguranţa în exploatare care poate fi mult mai mare, reducând piererile prin reparaţii şi nefuncţionare, etc. Nu trebuie uitate nici aspectele ergonomice ale utilajelor, aspecte care depind mult de echipamentele utilizate. Ne referim aici la zgomotul produs de echipamentele de concepţie mai veche, de vibraţiile produse, de comenzile care necesită forţe de comandă mai mari şi mai limitate, etc. Creşterea în timp a puterii instalate a utilajelor, creştere impusă de creşterea necesităţilor de productivitate, sau a performanţei echipamentelor (forţe, capacităţi,etc.), au făcut ca schemele utilizate pentru un anumit utilaj să nu mai fie eficiente şi să fie nevoie de alte concepţii specifice. Acest lucru a fost evidenţiat în partea I-a, cap. 10, pentru trei grupe de utilaje, dar insuficient pentru a sublinia un nou concept asupra acţionării unui utilaj anume acela că ,, acţionarea unui echipament este strict legată de ce trebuie să facă echipamentul respectiv şi mai puţin de moda impusă la un moment dat,,. Spre exemplu a realiza o acţionare tip Load Sensing pentru un echipament ce funcţionează timp îndelungat la un sisgur regim de lucru, este un lux chear dacă acest sistem este la modă. Exemplele pot continua şi cu alte echipamente. A realiza pentru încercarea de durată a unităţilor hidraulice volumice standuri clasice, pentru că sunt mai ieftine şi nu standuri cu recircularea energiei chear dacă necesită investiţii mari, conduce la cheltuieli de exploatare mari care în final se regăsesc în costul final al produsului încercat. Din motivele expuse autorii au considerat ca util să se prezinte în acest volum III, diverse exemple de acţionări şi echipamente specifice, din cât mai multe domenii de activitate umană.
Pentru a sublinia aceste aspecte autorii au denumit lucrarea ,,Acţionări hidraulice şi pneumatice,, cu subtitlul ,, Baze de calcul, proiectare, exploatare şi scheme de acţionare,, şi este editată ca al treilea volum a lucrării apărută în anul 2008 cu două volume. Acest volum III al lucrării complectează problematica abordată în volumele anterioare cu încă 9 capitole şi anexe, după cum urmează.
În capitolul unu intitulat ,, Bazele de calcul in regim permanent ale acţionărilor hidrostatice,, sunt prezentate sub forma unor algoritmi etapele de calcul pentru dimensionarea acţionărilor cu motor hidraulic liniar şi cu motor hidraulic rotativ, principalele tipuri de acţionări ale echipamentelor utilajelor tehnologice. Sunt realizate şi referiri la alegerea componentelor auxiliare şi se dau exemple concrete de calcul, sub forma unor studii de caz.
În capitolul doi intitulat ,, Bazele de calcul in regim nepermanent ale acţionărilor hidrostatice,, sunt prezentate aspecte specifice funcţionării în regim tranzitoriu a acţionărilor cu motor liniar şi rotativ, sunt prezentate bazele de calcul ale caracteristicilor dinamice ( pulsaţii proprii, factori de amortizare, factori perturbatori, etc). Sunt evidenţiate aspecte dinamice induse în acţionare de către factori externi perturbatori cum ar fi, variaţia periodică a solicitării efective a organului de lucru, sau factori interni cum ar fi, pulsaţia de debit a pompei. Sunt reluate în analiză studiile de caz din capitolul unu.
În capitolul trei intitulat ,, Proiectarea şi exploatarea componentelor şi siste-melor hidraulice,, se abordează în linii generale principiile necesare proiectării acţionărilor hidrostatice, a realizării schemelor şi instalaţiilor de acţionare şi principalele probleme care se impun la montarea şi exploatarea instalaţiilor hidraulice.
În capitolul patru intitulat ,, Principii în alcătuirea schemelor de acţionare,, sunt prezentate un număr de 65 scheme de acţionare cu pompă cu cilindree fixă şi variabilă, insistându-se pe aspectele specifice utilajului la care s-a utilizat acea schemă de acţionare.
În capitolul cinci ,, Scheme de acţionare hidraulică a echipamentelor tehnolo-gice,, sunt prezentate diverse variante de acţionare hidraulică a unor echipamente speciale pentru: generarea şocurilor mecanice şi a vibraţiilor tehnologice unidirecţionale, generarea forţelor de inerţie dirijate, amplificarea presiunii, forţelor, cuplurilor, disiparea energiei pe cale hidraulică, echipamente de tăiere, de aspirare, edilitare, etc.
Capitolul şase ,, Rigidul cu legături hidraulice,, este un caz particular de legături mecanice neolonome în care sunt determinate anumite caracteristici dinamice ale corpurilor supuse la legături cu cilindri hidraulici pasivi (neacţionaţi) sau cu disipatoare hidraulice inerţiale.
Capitolul şapte, denumit ,, Experimentarea componentelor şi sistemelor hidra-ulice,, sunt prezentate principii şi metode de cercetare experimentală a componentelor şi sistemelor hidraulice, aparatură de investigaţie experimentală, documentele de prezentare a experimentării, ştanduri experimentale.
Capitolul opt ,, Fiabilitatea componentelor şi sistemelor hidraulice,, prezintă principalele caracteristici ale fiabilităţii componentelor şi sistemelor hidraulice, siguranţa în funcţionare şi încercări de fiabilitate specifice acţionărilor hidraulice.
Ultimul capitol, nouă ,, Certificarea (atestarea) instalaţiilor şi sistemelor hidra-ulice, pe utilaj,, tratează principalele probleme impuse de condiţiile de autorizare şi acreditare a utilajelor acţionate hidraulic, ce derivă din aderarea României la U.E., pentru asigurarea calităţii lucrărilor specifice domeniului construcţiilor.
Anexele complectează întreaga lucrare cu informaţii şi date necesare dimensionării sistemelor de acţionare hidrostatică, inclusiv alegerea sursei de energie.
***
Contribuţia autorilor la realizarea prezentului volum este următoarea:
lectorul A.S.AXINTI, cap.1;cap.2.( §.2.2.2;2.2.3;2.2.4;2.2.5);cap.5.( §.5.4;
5.5;5.6;5.9); §.7.1;A.1.1;A.1.2;A.1.3;A.1.4.şi realizarea grafică şi artistică a
lucrării.
profesorul G.AXINTI, cap.2. (§.2.1 şi §.2.2.1; §.2.3); cap.3; cap.4; cap.5.(§.5.1; 5.2; 5.3; 5.7; 5.8; 5.10; 5.11); cap.6; cap.7. (§.7.2;7.3;7.4;7.5); cap.8, cap.9, anexele A.2;A.3;A.4. şi coordonarea ştiinţifică a volumului.
Lucrarea se adresează studenţilor aflaţi la studii universitare şi postuniversitare, ce au în programa de studiu această disciplină, dar în egală măsură se adresează inginerilor din industrie şi cercetare ce au preocupări în domeniul acţionării utilajelor tehnologice şi echipamentelor tehnologice. Înţelegerea lucrării este condiţionată de deţinerea unor sumare cunoştinţe asupra componentelor şi sistemelor hidraulice de acţionare. Avem speranţa că prezenta lucrare va contibui la cunoaşterea şi aplicarea tot mai necesară a cunoştinţelor de calcul şi dimensionare a sistemele de acţionare, cu rezultate în creşterea performanţelor statice şi dinamice a utilajelor mobile acţionate hidraulic, a exploatării, încercării, întreţinerii şi mentenanţei utilajelor şi echipamentelor din domeniul construcţiilor şi altor domenii ce utilizează aceste acţionări.
***
Autorii mulţumesc firmelor S.C.PROGRESS FLUID S.R.L-Bucureşti şi MAX BOGL-Bucureşti, pentru sprijinul financiar acordat prin sponsorizarea editării şi tipăririi întregii lucrări.
ACTIONARI HIDRAULICE SI PNEUMATICE Dinamica Echipamentelor si Sistemelor
Dezvoltarea din ultimele decenii a hidraulicii industriale ridică tot mai multe probleme în ceea ce priveşte concepţia, execuţia şi exploatarea aparatelor şi sistemelor hidraulice de acţionare şi automatizare. În acest context hidraulica mobilă, specifică acţionării utilajelor mobile, a căpătat o dezvoltare fără precedent. În prezent, aproape nu există sector industrial care să nu utilizeze componente şi sisteme hidraulice. Pornind de la industria automobilului şi terminând cu industria aerospaţială, tot mai multe sisteme sunt acţionate hidraulic sau diverse procese sunt comandate şi reglate hidraulic sau electrohidraulic.
În abordarea unei probleme de acţionare hidraulică se disting două faze ce necesită un calcul adecvat şi anume: prima fază se referă la dimensionarea sistemului de acţionare din punct de vedere energetic, alegerea componentelor de acţionare şi stabilirea modului de comandă şi reglare a sistemului şi a doua fază ce presupune analiza comportării sistemului în diverse situaţii specifice procesului tehnologic de lucru al utilajului.
Prima fază presupune dimensionarea sistemului astfel încât acesta să răspundă cerinţelor tehnologice sau de proces cerute utilajului acţionat şi presupune calculul în regim permanent, la parametrii impuşi de procesul tehnologic.
A doua fază presupune verificarea comportării sistemului la modificarea controlată sau aleatoare a parametrilor impuşi, când calculul se realizează în regim nepermanent.
Succesiunea celor două faze de concepţie a devenit obligatorie pe măsura evoluţiei şi generalizării sistemelor hidraulice de acţionare şi a sistemelor hidraulice de reglare automată.
Lucrarea “ Acţionări Hidraulice şi Pneumatice “elaborată de G.AXINTI şi A.S.AXINTI, răspunde celor două faze precizate în sensul că aceasta este concepută în două părţi, adică:
• Acţionări Hidraulice şi Pneumatice- Echipamente şi sisteme, funcţii şi caracteristici;
• Acţionări Hidraulice şi Pneumatice- Dinamica echipamentelor şi sistemelor.
Prezentul volum se referă la partea a II-a a lucrării şi prezintă într-o concepţie unitară elementele de bază necesare înţelegerii şi aprofundării metodelor de lucru specifice fazei a doua de calcul a sistemelor hidraulice de acţionare şi reglare automată, plecând de la modul de concepere a modelelor matematice ale componentelor şi terminând cu metodele de analiză a comportării dinamice a sistemelor hidraulice de acţionare şi reglare automată.
Lucrarea se adresează în primul rând studenţilor aflaţi la studii postuniversitare , ce au în programa de studiu această disciplină, dar în egală măsură se adresează inginerilor din industrie şi cercetare ce au preocupări în domeniul acţionării hidraulice a utilajelor tehnologice. Înţelegerea lucrării este condiţionată de cunoaşterea prealabilă a componentelor şi sistemelor hidraulice de acţionare. Avem speranţa că prezenta lucrare va contibui la cunoaşterea şi aplicarea tot mai necesară a modelării dinamice în sistemele de acţionare, cu rezultate în creşterea performanţelor statice şi dinamice a utilajelor mobile acţiontae hidraulic.
În abordarea unei probleme de acţionare hidraulică se disting două faze ce necesită un calcul adecvat şi anume: prima fază se referă la dimensionarea sistemului de acţionare din punct de vedere energetic, alegerea componentelor de acţionare şi stabilirea modului de comandă şi reglare a sistemului şi a doua fază ce presupune analiza comportării sistemului în diverse situaţii specifice procesului tehnologic de lucru al utilajului.
Prima fază presupune dimensionarea sistemului astfel încât acesta să răspundă cerinţelor tehnologice sau de proces cerute utilajului acţionat şi presupune calculul în regim permanent, la parametrii impuşi de procesul tehnologic.
A doua fază presupune verificarea comportării sistemului la modificarea controlată sau aleatoare a parametrilor impuşi, când calculul se realizează în regim nepermanent.
Succesiunea celor două faze de concepţie a devenit obligatorie pe măsura evoluţiei şi generalizării sistemelor hidraulice de acţionare şi a sistemelor hidraulice de reglare automată.
Lucrarea “ Acţionări Hidraulice şi Pneumatice “elaborată de G.AXINTI şi A.S.AXINTI, răspunde celor două faze precizate în sensul că aceasta este concepută în două părţi, adică:
• Acţionări Hidraulice şi Pneumatice- Echipamente şi sisteme, funcţii şi caracteristici;
• Acţionări Hidraulice şi Pneumatice- Dinamica echipamentelor şi sistemelor.
Prezentul volum se referă la partea a II-a a lucrării şi prezintă într-o concepţie unitară elementele de bază necesare înţelegerii şi aprofundării metodelor de lucru specifice fazei a doua de calcul a sistemelor hidraulice de acţionare şi reglare automată, plecând de la modul de concepere a modelelor matematice ale componentelor şi terminând cu metodele de analiză a comportării dinamice a sistemelor hidraulice de acţionare şi reglare automată.
Lucrarea se adresează în primul rând studenţilor aflaţi la studii postuniversitare , ce au în programa de studiu această disciplină, dar în egală măsură se adresează inginerilor din industrie şi cercetare ce au preocupări în domeniul acţionării hidraulice a utilajelor tehnologice. Înţelegerea lucrării este condiţionată de cunoaşterea prealabilă a componentelor şi sistemelor hidraulice de acţionare. Avem speranţa că prezenta lucrare va contibui la cunoaşterea şi aplicarea tot mai necesară a modelării dinamice în sistemele de acţionare, cu rezultate în creşterea performanţelor statice şi dinamice a utilajelor mobile acţiontae hidraulic.
ACŢIONĂRI HIDRAULICE ŞI PNEUMATICE Componente şi Sisteme, Funcţii şi Caracteristici
Studiul disciplinei “Acţionări hidraulice şi pneumatice” a fost relativ recent introdus în nomenclatorul disciplinelor de specialitate în instituţiile de învăţământ superior tehnic. Necesitatea studierii disciplinei rezultă din multitudinea domeniilor tehnice în care sistemul de acţionare hidraulic sau pneumatic constituie un mod practic şi eficient de transport a energiei la organele de lucru ale maşinii sau utilajului considerat.
La dezvoltarea obiectului de studiu al disciplinei şi-au adus contribuţia cadre universitare dar şi specialişti din cercetarea ştiinţifică sau din producţia de echipamente hidraulice şi utilaj tehnologic. Dezvoltarea din ultimile decenii a componentelor de acţionare a condus implicit la dezvoltarea sistemelor de acţionare hidraulică şi pneumatică şi evident şi la schimbarea conţinutului disciplinei. La începutul abordării disciplinei, mai sus menţionată, ponderea în programa analitică o avea studiul componentelor de acţionare, oferindu-se metode de calcul şi proiectare a pompelor hidraulice, motoarelor hidraulice şi pneumatice, distribuitoarelor, filtrelor, reţelei hidraulice sau pneumatice, etc şi mai puţin tratarea sistemului de acţionare ca ansamblu. Au urmat apoi discipline ce au tratat în mod special componente de acţionare hidraulică cum ar fi: unităţi hidraulice volumice, hidrologistori, comenzi electro-hidro-pneumatice, automatizări hidraulice, aparatură de distribuţie etc. Toate aceste discipline aveau ca obiect de studiu calculul şI construcţia componentelor de acţionare şi mai puţin utilizarea acestora într-un sistem de acţionare. Aceste discipline se referă mai mult specialiştilor şi studenţilor ce se ocupă de proiectarea componentelor de acţionare în special studenţilor de la specializarea “Maşini hidraulice şi pneumatice” şi mai puţin utilizatorilor de componente şi proiectanţilor de utilaj tehnologic şi sisteme de acţionare ale acestora. Au fost dezvoltate ulterior discipline cum ar fi: ”Acţionări şi automatizări hidraulice”, Sisteme hidraulice automate”, Dinamica sistemelor de acţionare”, etc, discipline ce studiază în special comportarea dinamică a componentelor şi sistemelor de acţionare, în special a sistemelor hidraulice automate.
Autorii lucrării consideră că, pentru dezvoltarea disciplinei “Acţionări hidraulice şi pneumatice” este necesară o abordare globală sub tratarea sistemului de acţionare nu ca un sumum de componente ce realizează sistemul ci prin tratarea funcţiilor sistemului de acţionare. Prin aceasta se are în vedere faptul că sistemul de acţionare, global văzut, realizează vehicularea energiei între sursa de energie şi organele de lucru ale utilajului acţionat, utilizând în acest scop ca suport de transmitere a energiei un lichid sau un gaz şi de asemeni transmiterea informaţiei între operator şi sistem utilizând acelaşi mediu de transmitere a informaţiei, sau alt mediu(electric, electomagnetic, sonic,etc).
Acest mod de abordare a sistemului impune ideea că orice utilaj acţionat necesită un sistem de acţionare cel mai bine adaptat funcţiilor pe care utilajul trebuie să le realizeze. Prezenta lucrare şi-a propus şi sperăm să şi reuşească să trateze sub aspectele menţionate sisteme de acţionare hidraulice şi pneumatice şi să fie de un real folos proiectanţilor şi studenţilor ce se ocupă de acţionarea utilajului tehnologic.
În abordarea unei probleme de acţionare hidraulică se disting două faze ce necesită un calcul adecvat şi anume: prima fază se referă la dimensionarea sistemului de acţionare din punct de vedere energetic, alegerea componentelor de acţionare şi stabilirea modului de comandă şi reglare a sistemului şi a doua fază ce presupune analiza comportării sistemului în diverse situaţii specifice procesului tehnologic de lucru al utilajului.
Prima fază presupune dimensionarea sistemului astfel încât acesta să răspundă cerinţelor tehnologice sau de proces cerute utilajului acţionat şi presupune calculul în regim permanent, la parametrii impuşi de procesul tehnologic.
A doua fază presupune verificarea comportării sistemului la modificarea controlată sau aleatoare a parametrilor impuşi, când calculul se realizează în regim nepermanent.
Succesiunea celor două faze de concepţie a devenit obligatorie pe măsura evoluţiei şi generalizării sistemelor hidraulice de acţionare şi a sistemelor hidraulice de reglare automată.
Lucrarea “ Acţionări Hidraulice şi Pneumatice “elaborată de G.AXINTI şi A.S.AXINTI, răspunde celor două faze precizate în sensul că aceasta este concepută în două părţi, adică:
• Acţionări Hidraulice şi Pneumatice- Echipamente şi sisteme, funcţii şi caracteristici;
• Acţionări Hidraulice şi Pneumatice- Dinamica echipamentelor şi sistemelor.
Prezentul volum se referă la partea a I-a a lucrării şi prezintă într-o concepţie unitară elementele de bază necesare cunoaşterii, înţelegerii şi aprofundării metodelor de lucru specifice fazei întâi de calcul a sistemelor hidraulice de acţionare şi reglare automată, plecând de la modul de concepere a schemelor de acţionare, cunoaşterea componentelor de acţionare, atât cât să se înţeleagă rolul acestora în sistem, cunoaşterea caracteristicelor funcţionale şi de calitate, etc .
Încercând să răspundă exigenţelor prezentate anterior, lucrarea este structurată în 12 capitole şi anexe, după cum urmează:
În capitolul unu, intitulat “Principiile S.A.H. şI S.A.P” sunt prezentate principiile sistemelor hidraulice, cu cele două subcomponente, sistemele hidrostatice şi se fac referiri şi la sistemele pneumatice. Sunt prezentate principalele caracteristici teoretice ce definesc aceste sisteme de acţionare şi criteriile de calitate ce se impun acestora.
În capitolul doi, intitulat “ Circuite în acţionarea hidrostatică” sunt prezentate circuitele uzuale utilizate în sistemele de acţionare şi în sistemele de comandă ale utilajelor tehnologice.
În capitolul trei, intitulat “Construcţia componentelor de acţionare hidrostatică” sunt prezentate componentele ce stau la baza conceperii sistemelor de acţionare. Acest capitol prezintă structural şi funcţional componentele, stadiul actual de fabricaţie a acestora pentru ca inginerul acţionarist să cunoască pe ce se poate baza în concepţia unui sistem de acţionare cel mai bine adaptat cerinţelor energetice şi tehnologice ale utilajului. Sunt prezentate: pompe hidrostatice, motoare hidrostatice rotative şi liniare, aparate de distribuţie, aparate de reglare a presiunii şi debitului, sisteme de servoreglare, sisteme de filtrare, acumulatoare, componente de gospodărie de agent hidraulic şi componente de comandă reglare şi automatizare.
În capitolul patru, intitulat, “Fluide utilizate în S.A.H. şi S.A.P” sunt prezentate principalele caracteristici specifice mediului de acţionare hidraulic şi pneumatic, ca suport al transmiterii energiei şi informaţiei în sistemul de acţionare.
În capitolul cinci, intitulat, “Elemente de mecanica fluidelor şi termodinamică, utilizate în calculul S.A.H. şi S.A.P” sunt trecute în revistă principalele legi şi principii generale ce guvernează procesul de transport energetic şi informaţional folosind fluide purtătoare.
Sunt analizate condiţiile necesare evitării unor fenomene nedorite în funcţionarea sistemelor hidraulice, ca griparea hidraulică, cavitaţia, şocul hidraulic, etc.
În capitolul şase, intitulat “Funcţiile componentelor sistemelor de acţionare hidrostatică” sunt prezentate şi studiate funcţiile necesare transmiterii energiei şi informaţiei într-un sistem de acţionare a unui utilaj tehnologic. Se definesc şi se realizează modelele multipolare de calcul pentru nouă funcţii importante în SAH şi SAP. Aceste funcţii sunt: conversia primară a energiei, conversia secundară a energiei, întreruperea şi direcţionarea fluxului enegetic, protecţia, disiparea energiei, acumularea energiei, filtrarea, gospodărirea agentului hidraulic, comanda, reglarea şi automatizarea proceselor din SAH şi SAP. Capitolul se constituie ca parte de fond a lucrării în care sunt tratate funcţiile interne realizate în S.A.H. în scopul transmiterii energiei, dirijării acesteia spre utilizatori, conversia energiei, protecţia sistemului şi transmiterea informaţiei în sistem sub formă electrică, mecanică, hidraulică sau pneumatică. Sunt puse în evidenţă transformările interne ale energiei ce au loc în sistem, energie preluată de la sursa de energie şI transmisă prin intermediul componentelor sistemului la organul de lucru al utilajului acţionat. Sunt puse în evidenţă caracteristicile componentelor ce fac posibilă transmiterea energiei pe suport lichid în sistem.
În capitolul şapte, intitulat “Caracteristicele componentelor de acţionare” sunt prezentate şi explicate caracteristicele definitorii şi adiacente a componentelor de acţionare prezentate la cap. trei, astfel ca inginerul acţionarist să poată alege din cataloagele de produse şi apoi comanda componenta necesară unei anumite scheme de acţionare. Sunt puse în evidenţă elementele şi principiile ce stau la baza transmiterii informaţiei în sistemul de acţionare sub formă de comenzi directe operator - sistem sau prin operaţii de reglare directă sau prin comandă a parametrilor energetici ai sistemului de acţionare.
În capitolul opt, intitulat “Sisteme de reglare şi servoreglare a acţionării utilajelor tehnologice” sunt prezentate principiile de construcţie şi funcţionare a sistemelor de reglare primară şi secundară a cilindreei pompelor şi motoarelor hidraulice în scopul reglării parametrilor cinetici şi energetici ai SAH şi SAP a organelor de lucru a utilajelor tehnologice. Sunt prezentate scheme şi caracteristici uzuale în reglarea primară şi secundară a cilindree unităţilor hidraulice volumice.
În capitolul nouă, intitulat “Compunerea componentelor de acţionare” se prezintă modul de asociere a unor componente identice sau diferite cu aceiaşi funcţie sau funţii diferite în scopul realizarii unor variante de extindere a caracteristicelor funcţionale şi constructive netipizate.
În capitolul zece, intitulat “Sisteme de acţionare a utilajelor tehnologice” sunt prezentate scheme de SAH pentru acţionarea unor utilaje tehnologice specifice domeniului construcţiilor cum sunt macaralele mobile, excavatoarele şi încărcătoarele, ce constituie exemple de abordare a unui sistem bine adaptat condiţiilor tehnologice şi funcţionale ale acestor utilaje. Sunt tratate o categorie modernă de utilaje din ultima generaţie şi anume “Sistemele hidrostatice adaptive de acţionare a utilajelor tehnologice”. În cadrul acestui capitol sunt tratate sistemele moderne LOAD SENSING, LOAD MATCHING şi sistemele hidrostatice recuperative.
În capitolul unsprezece, intitulat, “ Caracteristicile sursei de energie şi organului de lucru” se trec în revistă principalele surse de energie utilizate în acţionarea utilajelor, caracteristicile externe ale acestora şI stabilirea condiţiilor de stabilitate funcţională a sursei de energie în raport cu caracteristica de solicitare a organelor de lucru ale utilajului tehnologic.
Apariţia lucrării a fost posibilă datorită contribuţiei conştiincioase şi competente a colaboratorilor noştrii ce au realizat o parte din redactarea computerizată a materialului lucrării şi anume: ing. Dan Stoica, ing. Cristian Turturică şi laborant Sanda Popa, cărora le mulţumim pe această cale.
***
Contribuţia autorilor la realizarea întregii lucrări(partea I şi II) este următoarea:
• lectorul A.S.AXINTI, cap.2;cap.3;cap.4;cap.9; cap.11, la partea I- a, cap.3 la partea a II-a şi realizarea grafică şi artistică a lucrării.
• profesorul G.AXINTI, cap.1; cap.5;cap.6; cap.7; cap.8; cap.10, la partea I-a, cap.1; cap.2; cap. 4; cap. 5, la partea a II-a şi coordonarea ştiinţifică a lucrării.
Lucrarea se adresează în primul rând studenţilor aflaţi la studii universitare şi postuniversitare, ce au în programa de studiu această disciplină, dar în egală măsură se adresează inginerilor din industrie şi cercetare ce au preocupări în domeniul acţionării utilajelor tehnologice. Înţelegerea lucrării este condiţionată de deţinerea unor cunoştinţe inginereşti de asimilare a cunoştinţelor de cunoaştere a componentelor şi sistemelor hidraulice de acţionare. Avem speranţa că prezenta lucrare va contibui la cunoaşterea şi aplicarea tot mai necesară a cunoştinţelor de calcul şi dimensionare a sistemele de acţionare, cu rezultate în creşterea performanţelor statice şi dinamice a utilajelor mobile acţionate hidraulic,din domeniul construcţiilor şi altor domenii ce utilizează aceste acţionări.
La dezvoltarea obiectului de studiu al disciplinei şi-au adus contribuţia cadre universitare dar şi specialişti din cercetarea ştiinţifică sau din producţia de echipamente hidraulice şi utilaj tehnologic. Dezvoltarea din ultimile decenii a componentelor de acţionare a condus implicit la dezvoltarea sistemelor de acţionare hidraulică şi pneumatică şi evident şi la schimbarea conţinutului disciplinei. La începutul abordării disciplinei, mai sus menţionată, ponderea în programa analitică o avea studiul componentelor de acţionare, oferindu-se metode de calcul şi proiectare a pompelor hidraulice, motoarelor hidraulice şi pneumatice, distribuitoarelor, filtrelor, reţelei hidraulice sau pneumatice, etc şi mai puţin tratarea sistemului de acţionare ca ansamblu. Au urmat apoi discipline ce au tratat în mod special componente de acţionare hidraulică cum ar fi: unităţi hidraulice volumice, hidrologistori, comenzi electro-hidro-pneumatice, automatizări hidraulice, aparatură de distribuţie etc. Toate aceste discipline aveau ca obiect de studiu calculul şI construcţia componentelor de acţionare şi mai puţin utilizarea acestora într-un sistem de acţionare. Aceste discipline se referă mai mult specialiştilor şi studenţilor ce se ocupă de proiectarea componentelor de acţionare în special studenţilor de la specializarea “Maşini hidraulice şi pneumatice” şi mai puţin utilizatorilor de componente şi proiectanţilor de utilaj tehnologic şi sisteme de acţionare ale acestora. Au fost dezvoltate ulterior discipline cum ar fi: ”Acţionări şi automatizări hidraulice”, Sisteme hidraulice automate”, Dinamica sistemelor de acţionare”, etc, discipline ce studiază în special comportarea dinamică a componentelor şi sistemelor de acţionare, în special a sistemelor hidraulice automate.
Autorii lucrării consideră că, pentru dezvoltarea disciplinei “Acţionări hidraulice şi pneumatice” este necesară o abordare globală sub tratarea sistemului de acţionare nu ca un sumum de componente ce realizează sistemul ci prin tratarea funcţiilor sistemului de acţionare. Prin aceasta se are în vedere faptul că sistemul de acţionare, global văzut, realizează vehicularea energiei între sursa de energie şi organele de lucru ale utilajului acţionat, utilizând în acest scop ca suport de transmitere a energiei un lichid sau un gaz şi de asemeni transmiterea informaţiei între operator şi sistem utilizând acelaşi mediu de transmitere a informaţiei, sau alt mediu(electric, electomagnetic, sonic,etc).
Acest mod de abordare a sistemului impune ideea că orice utilaj acţionat necesită un sistem de acţionare cel mai bine adaptat funcţiilor pe care utilajul trebuie să le realizeze. Prezenta lucrare şi-a propus şi sperăm să şi reuşească să trateze sub aspectele menţionate sisteme de acţionare hidraulice şi pneumatice şi să fie de un real folos proiectanţilor şi studenţilor ce se ocupă de acţionarea utilajului tehnologic.
În abordarea unei probleme de acţionare hidraulică se disting două faze ce necesită un calcul adecvat şi anume: prima fază se referă la dimensionarea sistemului de acţionare din punct de vedere energetic, alegerea componentelor de acţionare şi stabilirea modului de comandă şi reglare a sistemului şi a doua fază ce presupune analiza comportării sistemului în diverse situaţii specifice procesului tehnologic de lucru al utilajului.
Prima fază presupune dimensionarea sistemului astfel încât acesta să răspundă cerinţelor tehnologice sau de proces cerute utilajului acţionat şi presupune calculul în regim permanent, la parametrii impuşi de procesul tehnologic.
A doua fază presupune verificarea comportării sistemului la modificarea controlată sau aleatoare a parametrilor impuşi, când calculul se realizează în regim nepermanent.
Succesiunea celor două faze de concepţie a devenit obligatorie pe măsura evoluţiei şi generalizării sistemelor hidraulice de acţionare şi a sistemelor hidraulice de reglare automată.
Lucrarea “ Acţionări Hidraulice şi Pneumatice “elaborată de G.AXINTI şi A.S.AXINTI, răspunde celor două faze precizate în sensul că aceasta este concepută în două părţi, adică:
• Acţionări Hidraulice şi Pneumatice- Echipamente şi sisteme, funcţii şi caracteristici;
• Acţionări Hidraulice şi Pneumatice- Dinamica echipamentelor şi sistemelor.
Prezentul volum se referă la partea a I-a a lucrării şi prezintă într-o concepţie unitară elementele de bază necesare cunoaşterii, înţelegerii şi aprofundării metodelor de lucru specifice fazei întâi de calcul a sistemelor hidraulice de acţionare şi reglare automată, plecând de la modul de concepere a schemelor de acţionare, cunoaşterea componentelor de acţionare, atât cât să se înţeleagă rolul acestora în sistem, cunoaşterea caracteristicelor funcţionale şi de calitate, etc .
Încercând să răspundă exigenţelor prezentate anterior, lucrarea este structurată în 12 capitole şi anexe, după cum urmează:
În capitolul unu, intitulat “Principiile S.A.H. şI S.A.P” sunt prezentate principiile sistemelor hidraulice, cu cele două subcomponente, sistemele hidrostatice şi se fac referiri şi la sistemele pneumatice. Sunt prezentate principalele caracteristici teoretice ce definesc aceste sisteme de acţionare şi criteriile de calitate ce se impun acestora.
În capitolul doi, intitulat “ Circuite în acţionarea hidrostatică” sunt prezentate circuitele uzuale utilizate în sistemele de acţionare şi în sistemele de comandă ale utilajelor tehnologice.
În capitolul trei, intitulat “Construcţia componentelor de acţionare hidrostatică” sunt prezentate componentele ce stau la baza conceperii sistemelor de acţionare. Acest capitol prezintă structural şi funcţional componentele, stadiul actual de fabricaţie a acestora pentru ca inginerul acţionarist să cunoască pe ce se poate baza în concepţia unui sistem de acţionare cel mai bine adaptat cerinţelor energetice şi tehnologice ale utilajului. Sunt prezentate: pompe hidrostatice, motoare hidrostatice rotative şi liniare, aparate de distribuţie, aparate de reglare a presiunii şi debitului, sisteme de servoreglare, sisteme de filtrare, acumulatoare, componente de gospodărie de agent hidraulic şi componente de comandă reglare şi automatizare.
În capitolul patru, intitulat, “Fluide utilizate în S.A.H. şi S.A.P” sunt prezentate principalele caracteristici specifice mediului de acţionare hidraulic şi pneumatic, ca suport al transmiterii energiei şi informaţiei în sistemul de acţionare.
În capitolul cinci, intitulat, “Elemente de mecanica fluidelor şi termodinamică, utilizate în calculul S.A.H. şi S.A.P” sunt trecute în revistă principalele legi şi principii generale ce guvernează procesul de transport energetic şi informaţional folosind fluide purtătoare.
Sunt analizate condiţiile necesare evitării unor fenomene nedorite în funcţionarea sistemelor hidraulice, ca griparea hidraulică, cavitaţia, şocul hidraulic, etc.
În capitolul şase, intitulat “Funcţiile componentelor sistemelor de acţionare hidrostatică” sunt prezentate şi studiate funcţiile necesare transmiterii energiei şi informaţiei într-un sistem de acţionare a unui utilaj tehnologic. Se definesc şi se realizează modelele multipolare de calcul pentru nouă funcţii importante în SAH şi SAP. Aceste funcţii sunt: conversia primară a energiei, conversia secundară a energiei, întreruperea şi direcţionarea fluxului enegetic, protecţia, disiparea energiei, acumularea energiei, filtrarea, gospodărirea agentului hidraulic, comanda, reglarea şi automatizarea proceselor din SAH şi SAP. Capitolul se constituie ca parte de fond a lucrării în care sunt tratate funcţiile interne realizate în S.A.H. în scopul transmiterii energiei, dirijării acesteia spre utilizatori, conversia energiei, protecţia sistemului şi transmiterea informaţiei în sistem sub formă electrică, mecanică, hidraulică sau pneumatică. Sunt puse în evidenţă transformările interne ale energiei ce au loc în sistem, energie preluată de la sursa de energie şI transmisă prin intermediul componentelor sistemului la organul de lucru al utilajului acţionat. Sunt puse în evidenţă caracteristicile componentelor ce fac posibilă transmiterea energiei pe suport lichid în sistem.
În capitolul şapte, intitulat “Caracteristicele componentelor de acţionare” sunt prezentate şi explicate caracteristicele definitorii şi adiacente a componentelor de acţionare prezentate la cap. trei, astfel ca inginerul acţionarist să poată alege din cataloagele de produse şi apoi comanda componenta necesară unei anumite scheme de acţionare. Sunt puse în evidenţă elementele şi principiile ce stau la baza transmiterii informaţiei în sistemul de acţionare sub formă de comenzi directe operator - sistem sau prin operaţii de reglare directă sau prin comandă a parametrilor energetici ai sistemului de acţionare.
În capitolul opt, intitulat “Sisteme de reglare şi servoreglare a acţionării utilajelor tehnologice” sunt prezentate principiile de construcţie şi funcţionare a sistemelor de reglare primară şi secundară a cilindreei pompelor şi motoarelor hidraulice în scopul reglării parametrilor cinetici şi energetici ai SAH şi SAP a organelor de lucru a utilajelor tehnologice. Sunt prezentate scheme şi caracteristici uzuale în reglarea primară şi secundară a cilindree unităţilor hidraulice volumice.
În capitolul nouă, intitulat “Compunerea componentelor de acţionare” se prezintă modul de asociere a unor componente identice sau diferite cu aceiaşi funcţie sau funţii diferite în scopul realizarii unor variante de extindere a caracteristicelor funcţionale şi constructive netipizate.
În capitolul zece, intitulat “Sisteme de acţionare a utilajelor tehnologice” sunt prezentate scheme de SAH pentru acţionarea unor utilaje tehnologice specifice domeniului construcţiilor cum sunt macaralele mobile, excavatoarele şi încărcătoarele, ce constituie exemple de abordare a unui sistem bine adaptat condiţiilor tehnologice şi funcţionale ale acestor utilaje. Sunt tratate o categorie modernă de utilaje din ultima generaţie şi anume “Sistemele hidrostatice adaptive de acţionare a utilajelor tehnologice”. În cadrul acestui capitol sunt tratate sistemele moderne LOAD SENSING, LOAD MATCHING şi sistemele hidrostatice recuperative.
În capitolul unsprezece, intitulat, “ Caracteristicile sursei de energie şi organului de lucru” se trec în revistă principalele surse de energie utilizate în acţionarea utilajelor, caracteristicile externe ale acestora şI stabilirea condiţiilor de stabilitate funcţională a sursei de energie în raport cu caracteristica de solicitare a organelor de lucru ale utilajului tehnologic.
Apariţia lucrării a fost posibilă datorită contribuţiei conştiincioase şi competente a colaboratorilor noştrii ce au realizat o parte din redactarea computerizată a materialului lucrării şi anume: ing. Dan Stoica, ing. Cristian Turturică şi laborant Sanda Popa, cărora le mulţumim pe această cale.
***
Contribuţia autorilor la realizarea întregii lucrări(partea I şi II) este următoarea:
• lectorul A.S.AXINTI, cap.2;cap.3;cap.4;cap.9; cap.11, la partea I- a, cap.3 la partea a II-a şi realizarea grafică şi artistică a lucrării.
• profesorul G.AXINTI, cap.1; cap.5;cap.6; cap.7; cap.8; cap.10, la partea I-a, cap.1; cap.2; cap. 4; cap. 5, la partea a II-a şi coordonarea ştiinţifică a lucrării.
Lucrarea se adresează în primul rând studenţilor aflaţi la studii universitare şi postuniversitare, ce au în programa de studiu această disciplină, dar în egală măsură se adresează inginerilor din industrie şi cercetare ce au preocupări în domeniul acţionării utilajelor tehnologice. Înţelegerea lucrării este condiţionată de deţinerea unor cunoştinţe inginereşti de asimilare a cunoştinţelor de cunoaştere a componentelor şi sistemelor hidraulice de acţionare. Avem speranţa că prezenta lucrare va contibui la cunoaşterea şi aplicarea tot mai necesară a cunoştinţelor de calcul şi dimensionare a sistemele de acţionare, cu rezultate în creşterea performanţelor statice şi dinamice a utilajelor mobile acţionate hidraulic,din domeniul construcţiilor şi altor domenii ce utilizează aceste acţionări.
Compendiu de Mecanica
Mecanica teoretică studiată în cadrul programei analitice a specializărilor inginereşti constituie o disciplină fundamentală în formarea inginerului în profil mecanic şi nu numai, pentru înţelegerea, interpretarea, analiza şi sinteza fenomenelor de organizare şi mişcare a materiei în univers. Din punct de vedere istoric mecanica a fost printre primele ştiinţe ale naturii care au folosit în mod direct matematica ca instrument de lucru, fapt care a condus la implicarea în această disciplină a numeroşi matematicieni de marcă ai lumii. Necesităţile de dezvoltare ale disciplinei şi cele de interpretare a fenomenelor legate de materie şi mişcare au condus la dezvoltarea ştiinţelor matematice şi deducerea unor noi capitole matematice pentru care mecanica a fost un permanent domeniu aplicativ. Necesităţile de modelare matematică a realităţii sunt impuse inginerului atât de către tendinţele moderne de dezvoltare de noi echipamente, maşini şi utilaje cât şi de intenţiile tot mai pregnante de interpretare şi analiză a mişcării mecanice care a devenit tot mai precisă, mai eficientă şi mai folositoare în diverse forme pentru diverse aplicaţii. În acest sens,spre exemplu, vibraţiile sunt tot mai mult folosite în tehnică pentru transportul materialelor în vrac, sortarea materialelor granulare, compactarea materialelor, amestecarea materialelor granulare, detensionarea structurilor sudate, activizarea organelor de lucru, înfigerea în pământ a piloţilor, etc. Acelaş fenomen dinamic, vibraţiile, produse în diverse echipamente de către surse de vibraţii (în general rotori neechilibraţi) impun izolarea propagării acestora în structura echipamentului, amortizarea acestora sau chear eliminarea fenomenului prin izolarea sursei.
Un alt fenomen mecanic utilizat tot mai mult în tehnică este percuţia, sau mişcarea impulsivă, care a permis dezvoltarea unor echipamente eficiente pentru o serie de operaţii tehnologice ca: debitarea materialelor, spargerea materialelor masive, înfigerea stâlpilor sau organelor ascuţite în pământ, presarea materialelor, deformarea materialelor metalice în matriţe, nituirea structurilor,etc. Dar percuţia este un fenomen mecanic care poate produce efecte nedorite dacă nu este controlată, cum ar fi: distrugerea structurilor mecanice în cazul ciocnirilor, accidentele produse prin ciocnirea automobilelor, lovirea echipamentelor de către obiecte în căder, etc.
Optimizarea consumurilor materiale a impus cunoaşterea solicitărilor în diverse structuri mecanice, realizarea unor modele matematice cât mai apropiate de realitate şi evaluarea tot mai exactă a solicitărilor dinamice astfel încât să se evite supradimensionarea structurilor mecanice.
Dezvoltarea maşinilor cu cabluri cum ar fi: macarale, excavatoare cu draglină, funiculare, lifturi, etc., dar şi extinderea utilizării acestora în construcţii la poduri, acoperişuri de hale, etrc., impune cunoaşterea tot mai exactă a comportării firelor sub aspectul încărcării statice şi dinamice dar şi a diversificării tipurilor de încărcări.
Pe lângă aspectele prezentate, mecanica impune anumite rigori de abordare şi raţionament care constituie exemple de abordare a problemelor tehnice în general.
Lucrarea prezentă intitulată „Compendiu de Mecanica” reprezintă forma sintetizată a cursuuil predat de autor în cadrul Facultăţii de Inginerie,din Universitatea din Galaţi, specializările în profil mecanic, ingineria mediului, inginerie şi management dar poate fi folosit de orice student sau inginer cu preocupări în domeniul mecanic.
Compendiul este alcătuit din patru părţi, cele clasice, statica, cinematica, dinamica şi elemente de mecanică analiticăorganizate în treisprezece capitole.
Compendiul respectă programa analitică specifică pregătirii inginerului mecanic, aducându-i acestuia noţiunile necesare înţelegerii şi realizării modelelor de calcul cu care operează în mod curent inginerul.
Autorul speră că acest compendiu va servii informării mai bune a studenţilor, dar şi dezvoltarea unor posibilităţi de acces la informaţie mai rapid şi mai exact.
Doresc tuturor celor ce consultă cartea înţelegere uşoară şi spor în pregătire.
Un alt fenomen mecanic utilizat tot mai mult în tehnică este percuţia, sau mişcarea impulsivă, care a permis dezvoltarea unor echipamente eficiente pentru o serie de operaţii tehnologice ca: debitarea materialelor, spargerea materialelor masive, înfigerea stâlpilor sau organelor ascuţite în pământ, presarea materialelor, deformarea materialelor metalice în matriţe, nituirea structurilor,etc. Dar percuţia este un fenomen mecanic care poate produce efecte nedorite dacă nu este controlată, cum ar fi: distrugerea structurilor mecanice în cazul ciocnirilor, accidentele produse prin ciocnirea automobilelor, lovirea echipamentelor de către obiecte în căder, etc.
Optimizarea consumurilor materiale a impus cunoaşterea solicitărilor în diverse structuri mecanice, realizarea unor modele matematice cât mai apropiate de realitate şi evaluarea tot mai exactă a solicitărilor dinamice astfel încât să se evite supradimensionarea structurilor mecanice.
Dezvoltarea maşinilor cu cabluri cum ar fi: macarale, excavatoare cu draglină, funiculare, lifturi, etc., dar şi extinderea utilizării acestora în construcţii la poduri, acoperişuri de hale, etrc., impune cunoaşterea tot mai exactă a comportării firelor sub aspectul încărcării statice şi dinamice dar şi a diversificării tipurilor de încărcări.
Pe lângă aspectele prezentate, mecanica impune anumite rigori de abordare şi raţionament care constituie exemple de abordare a problemelor tehnice în general.
Lucrarea prezentă intitulată „Compendiu de Mecanica” reprezintă forma sintetizată a cursuuil predat de autor în cadrul Facultăţii de Inginerie,din Universitatea din Galaţi, specializările în profil mecanic, ingineria mediului, inginerie şi management dar poate fi folosit de orice student sau inginer cu preocupări în domeniul mecanic.
Compendiul este alcătuit din patru părţi, cele clasice, statica, cinematica, dinamica şi elemente de mecanică analiticăorganizate în treisprezece capitole.
Compendiul respectă programa analitică specifică pregătirii inginerului mecanic, aducându-i acestuia noţiunile necesare înţelegerii şi realizării modelelor de calcul cu care operează în mod curent inginerul.
Autorul speră că acest compendiu va servii informării mai bune a studenţilor, dar şi dezvoltarea unor posibilităţi de acces la informaţie mai rapid şi mai exact.
Doresc tuturor celor ce consultă cartea înţelegere uşoară şi spor în pregătire.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
