Sărbători în Bucovina.......

Gânduri, după zeci de ani, despre sărbătorile
de iarnă petrecute în diverse etape în Bucovina ,
sau Vama mânăstirii Moldoviţa..................



Stau în tinda casei din Vama, într-o trecere rapidă dintr-un loc în altul, din cauza frigului care mă atacă, mai mult decât prietenii şi colegii mei iubiţi din şcoala, sau mai exact din Balta Brăilei.
Acolo am încercat să trăiesc patru decenii fără să zic nimic şi să las să se manifeste spiritul locului în care am ajuns, un blazat Bucovinean fără replică!, la atâtea orgolii Brăilene ce se luptau în subsidiar, precum brânza de buruf din Câmpulung , cu brânza cu chimen din Balta Brăilei.
Nimeni şi nimic nu recunoaşte vreo valoare, toate uitate de trecerea timpului, de parcă gustul rafinat al orăşeanului Brăilean şi-ar fi uitat şi orgoliile de marinar, umblat prin lume şi dorinţele de aspirant, umblat prin Balcani, ale rafinatului bragagiu, care aducea cinstitului şi stabilului Brăilean, cupa cu bragă şi iaurt, pentru deliciul şi păstrarea stabilităţii acestuia.
Tresar la sunetul clopotelor de la Biserica din Vama, care cu sunetul ei de-a dreptul de neuitat pentru „fiul rătăcitor” al plaiurilor Bucovinene şi plec rapid prin tinda casei seculare a moşilor şi strămoşilor mei pentru a ieşii pe prispa casei, numită şopru, pentru a vedea apusul soarelui „ cu dinţi din ziua trecută” dar şi a asculta tradiţionala chemarea a neamului străbun de secole „ jocul Bumbghierilor”, care chemau autoritar la fereastra casei ” primiţi cu uratul ......de anul nou”.....?....
Am primit bumbghierii din dragoste şi cu emoţia celui plecat din locurile natale. Cu dorinţele de neuitatat asupra a tot ce a uitat de când a plecat de acolo, din Bucovina, alunecând lin pe Moldova, Siret, Dunăre, cu şifonierul său tradiţional plin de iţari, ii, bundiţe, cioareci şi opinci........... Haine tradiţionale bucovinene, pe care le adoră şi le regretă cu tristeţe, că nu au coborât odată cu autorul, pe ape, spre susul mult dorit bucovinean. Ce păcat că am uitat tot ce este frumos..!!!!! şi ce colinde erau în Bucovina, colindelor mele din copilărie, cu respectul cinstit şi corect că te aflai la geamul celui de urat, cu dorinţa ta de urător, împotriva legilor urâte ale celor ce nu au înţeles niciodată şi nici nu vor înţelege vreodată adevarata valoare a românilor,... comuniştii....!!.
Împotriva tuturor răutăţilor comuniste care timp de zeci de ani ne-au oprit să manifestăm milenara colindă, noi bucovinenii nu am ascultat niciodată, dictatura celor ce aveau câştig în cauza proastei răutăţi, a dictatului fără suflet, a dorinţei parvenitului, ce de loc fiind, a uitat de unde a plecat, spre scârba şi ura adevăratului ţăran român, crescut cu greutăţi şi iubire, dar cu frica lui Dumnezeu.
Şi uite aşa cu strângere în spate de emoţie dar şi de frigul soarelui cu dinţi ce-şi încleştase dinţii în spatele meu, privesc şi tresalt la dansul vânjos al urătorilor, bumbghierilor, ursului,caprei,dracului, miresei şi la auzul muzicii de trompetă, scripcă, fluier şi tobă, ce însoţeşte partia bumbghierilor tradiţionali. Visez cu ochii deschişi la cei peste patruzeci de ani trecuţi de când eram şi eu un falnic bumbghier bucovinean şi-mi aduc aminte de strigăturile de urare ale căpitanului partiei, ce ura, ura, ura, într-un torent necontenit ca anul ce vine să fie cât mai bun, pentru primitorul datinei străbune. Totul se termină şi contrar tradiţiei pierdute caut bani pentru urători nu într-un chimir falnic, situat sub burtă, ca moşii mei, ci în buzunarul treningului, ce a înlocuit portul tradiţional bucovinean chiar şi la localnici.
În loc de badea Gavriluţ, un urător î-mi zice domnu’ Luţu, fapt ce dovedeşte că locurile m-au uitat, dar oamenii, nu.
Plătesc cum se cuvine dar mai trebuie ceva şi imediat desfac sticla de holercă ca să cinstesc urătorii, spre bucuria dracului din partie şi tristeţea frigului de afară, ce-i venise sorocul. Ca orice bucovinean ce se respectă nu uit că holerca trebuie să fie tare, multă şi degeaba şi mai ales dată cu tot sufletul spre deliciul jucăuş al dracului care se bucura nespus de apa de foc, ce facea stele de frig, în paharele mari îngheţate. Lumea se încălzeşte repede căci holerca tare de zeci de grade a alunecat spre terminaţiile neuronale făcând vorba mai dulce şi distanţa dintre oameni mai mică.
Urătorii pleacă dorind gospodarului, adică mie, încă odată toate cele bune, corbaciul ursarului plesneşte în aer ca un fulger, buhaiul dracului buhăieşte de răsună valea Moldovei, iar clopotele de la biserica din sat sună prelung cu dangătul baritonal care parcă zice Vaaaa-maa, Vaaaa-maa, Vaaaa-maa, Vaaaa-maa,...........................
Ce frumos sfârşit al anului şi începutului de an, ce bucurie de sărbătoare, ce fericire de revedere...!!!! .
Bum, Bum......, Buuummm, răsună bubuitul săcăluşului, bătut cu nădejde de flăcăi de zidurile bisericii, a clopotniţei sau a temeliei gardului de la biserică vestind noul an. Întregul concert sonor al Bucovinei răsună în vale, în strălucirea zăpezii îngheţate şi sleite de aburii sărbătorii noului an. Totul este etern, totul este alb strălucitor, totul este concert sonor ce răsună în valea Moldovei ca într-un concert genial, compus de slăvitul ţăran bucovinean.
Îi simt pe moşii şi strămoşii mei, în tinda casei, ce-mi transmit peste secole de existenţă glasul de urare, de viitor al bărtrânului dac, refugiat în Bucovina României, sau a bătrânului Moldovan, de pe malul Moldovei, la care au găsit refugiu dacii liberi ai strămoşeştei Dacii, de acum mii de ani.
Concertul hibernal continuă în Bucovina, ...... Vaaaa-maa, Vaaaa-mmmmaa,.......
Ce frumos sfârşit al începutului de an, ce bucurie de sărbătoare, ce fericire de revedere...în eterna Bucovină!!!!. La mulţi ani !!!!!!, bădiţă bucovinean.

Vrilax,
Brăila 21. dec.2000